About life....

So is Christmas....  Cu fiecare Craciun care vine in viata pot spune ca sunt mai bogat.  Ma simt mai bogat pentru ca ador perioada asta a anului,vremea colindelor,vremea cand toata casa este plina de bucurie,de arome frumos imbietoare, de bucurie si totii parca suntem conectati, la unison, toti traind cu speranta. Va urez un CRACIUN FERICIT... implinirea tuturor dorintelor, un Craciun mai cald,alaturi de persoanele dragi tie CRACIUN FERICIT!!! MERRY CHRISTMAS!! FROEHLICHE WEIHNACHTEN!!! FELIZ NAVIDAD!!! JOYEUX NOEL!!! BUONE FESTE NATALIZIE!!!

             M-a trezit azi pe la 11  dupa ce am mai lenevit vreo ora prin pat uitandu-ma la un documentar istoric destul de reusit, fara prea mari ganduri de munca zicandu-mi in gand: ok este duminica, zi libera in care pot sta sa lenevesc un pic si sa am parte de micile mele placeri vinovate.As mai fi stat in pat daca stomacul nu si-ar fi cerut drepturile sale incontestabile.Dupa micul dejun luat la prinz, ca in orice duminica si ca orice dependent de net, intru si eu ca omul pe Facebook a.k.a “the promise land of society”,cu gandul sa mai rotesc un pic din rotita soricelului pentru a afla ce s-a mai intamplat prin frumoasa noastra lume.In afara stirilor normale despre politica,sport, cereri la jocuri si poze adolescentine despre iubire ,tradare sau alte sentimente am observat o tendinta obisnuita anul acesta.Am observat ca se vorbeste mai mult despre sfirsitul lumii iminent de pe 21 decembrie 2012  mai mult decat se vorbeste despre Craciun,Anul Nou,sarbatorile de iarna in gene

De ceva timp ma roade…           Si ca un simplu om care vrea sa gaseasca mai multe raspunsuri, m-am documentat, am facut sondaje si m-am implicat cum nu am mai facut  de mult timp intr-o chestie care merita lamurita in capul meu. Asa ca intr-o zi de duminica,profitand de vremea frumoasa, stiind ca nu o sa tina prea mult timp, fiind iarna si cei de la meteo anuntand mult visata zapada, m-am inarmat cu multa rabdare, cu un caietel si cu un pix si am iesit afara, intr-un mic orasel de campie pregatit pentru micul meu studiu.       Ca orice om am vrut sa stiu mai multe despre SEX si despre experientele oamenilor in materie de SEX/DRAGOSTE.       Stiam de la bun inceput ca va fi un subiect TABU pentru multi dintre ei si stiam ca de multe ori voi fi privit cu un aer curios,dezgustator pe alocuri,multi dintre ei fiind uimiti ca ii intreb lucrul asta.Nu m-am inselat…De ati fi vazut cum unele persoane nu stiau pe unde sa “fuga” din calea mea, de parca as fi avut o boala contagioa

Music is the best way to comunicate with your soul.....in time, everything is relative like love,hapiness,hate.Unfortunate ly we don't have too much time."Always" express such a little time and sometime words like "always" and "forever" is not enough for us. I wonder when I will have enough time to answer me a some questions about life.

   OFICIAL POT SA DECLAR….     Si eu am intrat in febra sarbatorilor de iarna.Sincer nu credeam ca anul acesta o sa am ocazia sa mai simt aceeasi bucurie pe care o simt in fiecare an cand vine luna decembrie.Anul acesta eram prea concentrat pe lucrurile  legate de viata mea sentimentala,evolutia mea ca om.Sincer, nu aveam chef si nici starea necesara pentru a ma bucura de sarbatori, ma asteptam doar sa vina si sa plece cat mai repede din viata mea. Insa ceva s-a intamplat….     De cand ma stiu am fost atras de sarbatorile de iarna ,de zimbetele  si caldura oamenilor care te primesc in casa lor cu bratele deschise de Craciun,de Anul  Nou, imi plac enorm colindele , si tot ceea ce presupune sarbatorile de iarna, mi se pare ceva magic.Deveneam absedat atunci cand intram in luna decembrie,in fiecare zi ascultam doar colinde….. numai si numai colinde. Revenind… cum s-a intamplat?          Zi normala de munca, cu responsabilitati,atributii si cerinte care mai de care mai neobisnu

"E o lume nebuna nebuna de tot" silenzzio stampa..... uimit si foarte foarte speriat, dezamagit, dar nu va las asa uitati aici un link de la cineva foarte talentat       http://chgabriela.wordpress.com/ Promit ca revin maine...

O camera albastra…. Albastru azur. Mergeam aseara,tirziu ,singur pe strada prin racoarea noptii sau mai bine zis a inceputului de iarna,mergeam incet si apreciam linistea singuratii care ma inconjura.Nu era nici o masina, nici o persoana, doar eu si pe alocuri cate o faclie de lumina ivita printr-un ochi de geam.Era pentru  prima data pe ziua aceea cand ieseam afara sa gust un pic din realitate ,din aerul acela amestecat de savoarea toamnei tirzii si a inceputului de iarna.MA gandeam la un lucru, cum toate ideile pe care le ai intr 4 pereti sunt mult mai greu de pus in practica odata ce ajungi afara cu ele si iata-ma in sfarsit cu prima fraza: O camera albastra…. Albastru azur. Pereti ei poarta si acum urmele tablourilor care au fost odata atirnate, tablouri care cu timpul nu au mai avut loc in spatiul intim care avea nevoie de o retusare a ceea ce simteam.Au ramas asa goi, pana cand se va regasi altceva care sa imi exprime cu tarie personalitatea.Urmeaza un pat aranjat parca

Spune-mi  pana unde putem fi altruisti ca sa iti spun cine esti...              In viata trebuie in primul rind sa daruiesti ca sa primesti,asta e un lucru stiut de cand e lumea,de cand s-a inventata roata sau de cand stramosul nostru a inceput mersul biped si a descoperit focul.WOW sau EVRIKA sunt expresii care exprima uimirea unei descoperiri majore precum  faptul ca pamantul este rotund sau ca ne invartim in jurul soarelui sau cine stie,ca nu suntem singuri in universe(sa imi bag!)             Cine stia ca umanitatea va avea un drum atat de ascendent de la primul homo sapiens la o gramada de 7 miliarde de astfel de specimene  unele dintre ele avand in comun cu specia de homo sapiens doar anumite trasaturi anatomice si folosirea limbii pentru a articula sunete “inteligente”(spuneti-mi ca nu-i asa).ne-am dezvoltat atat de rapid incat am ajuns sa creeam adevarate capodopere si ne-am creeat atat de repede religii,convingeri,principii de viata si intregi mentalitati despre cum e

         Sufletul meu este un santier de constructii.....ce frumos suna... imi place.Imi place atat de mult ca partea cea mai importanta a fiintei mele, a personalitatii este mereu in constructii,mereu ravasita de lucruri mai mult sau mai putin bune, ca astfel imi da sansa sa ma cobor,sa ma ridic, imi da sansa sa mai modeleze ceva la caracterul meu si sa lupt in fiecare zi cu speranta ca si astazi am reusit sa sterg defectele  de pe partea intunecata a personalitatii mele.           Construiesc in fiecare zi...sunt un inginer al propriei mele vieti. In fiecare zi mai pun o caramida la constructia   cu baza solida, mai daram un  gram de copilarie, mai zugravesc caracterul,mai bat un cui in egoism.Fiecare zi in care ma trezesc,e o noua zi cand imi pot pune casca de constructor in cap si plec pe santierul numit viata.            Sunt rece....pentru a lupta cu caracterul meu si pentru a recrea si a construi ceva frumos trebuie sa fiu zgarcit.Zgarcit cu orice persoana,Zgarcit cu sentiment

   Azi sunt mai trist decat de obicei....Parca in sfarsit a venit toamna in adevaratul sens al cuvantului....Nu stiu exact in afara de tristete ce ma incearca.... stiu doar ca ma simt greu... cuvintele  se astern greu si incerc din rasputeri sa nu las sa imi curga lacrimile pe fata... sunt la munca, nu imi permit...e ploaie in sufletul meu... ploaie formata din lacrimile mele...tocmai  pentru ca o iubesc trebuie sa ii dau drumul sa fie fericita si sa sper ca intr-un final va intelege ceea ce fac...imi ramane vie speranta in sufletelul meu.Ramane si ea cu tot ceea ce  reprezinta in inima mea...ea insusi este inima mea...astept sa vina seara,de abia astept sa imi ascund fata,ochii,lacrimile in intunericul ei. O SA IMI FIE DOR DE  TINE, DE IMBRATISAREA TA... O SA IMI FIE AL NAIBII DE DOR...DE GREU... te iubesc....AI RAMAS...PENTRU TOTDEAUNA!

       Razele soarelui abia trezit la viata invadeaza strengar camera printre spatiile goale ale draperiilor,creand modele si linii pe peretii camerei albe care gusta cu nesat din lumina primita pe geamul patratos.Un pat , o noptiera impreuna cu alte monumente semete ale unei epoci mult prea dezvoltate tehnologic: un televizor plat cu o marime considerabila,telefoane aruncate pe masa din fata patului,si geanta laptopului frumos asezata pe langa masa.        E liniste...liniile luminoase continua sa se faca din ce in ce mai mari rapind din intunecimea camerei si  prevestind inca o zi calduroasa ,o zi in care singurul gand al neputinciosilor pamanteni este acela de a se feri de necrutatoarele raze ale lui RA, zeu atotputernic care se trezeste de dimineata pentru a-si infierbanta sagetile cu care va porni atacul sau cotidian asupra maretei TERRA.        Deodata linistea camerei este perturbata de un sunet mult prea strident,sunet ce izvoraste din cutia mica neagra,cu butoane ce se afla

-De-ar trece o zi fara sa te vad..., as muri...! spune Paul  stand in coltul patului ,tragand cu sete dintr-o tigara,  fumul alb colorat de lumina plapanda a becului de la baie inconjurandu-l si imbracandu-i silueta goala,silueta care incet incet  se stinge disparand in intunericul camerei si cearceaful alb ca laptele care acopera un trup la fel de gol,cu trasaturi fine, care sta intins  pe patul matrimonial intr-o pozitie care sugereaza libertatea. -Si daca eu nu  as exista  in viata ta, pe lumea asta, ce s-ar intampla?spune vocea calda ,feminina din cearceaful alb, din corpul cu trasaturi fine. Zambind strengareste Paul ii raspunde : -Te-as cauta in fiecare persoana cu care m-as intalni indiferent daca acea persoana este barbat sau femeie,persoana tinara sau batrina... te-as cauta pana te-as gasi... Putin nelamurita vocea calda ii raspunde cu o curiozitate brusca: -Si daca as fi barbat? m-ai "iubi" la fel de mult? -Daca ai fi barbat , si te-as gasi, atunci eu as

vise de o noapte.... vise ce nu reusesti sa le controlezi,vise ce par mai reale decat multe amintiri...ma intreb ce sunt visele pana la urma.Nu cred in explicatiile stiintifice,cred ca totul are legatura cu sufletul,cu anumite sentimente.Visul meu de aseara a fost oarecum revelator.chiar daca era vorba de un cosmar. AS VREA SA TE VISEZ...sa mai fii in visele mele asa cum ai fost aseara!

Buna... din nou!!! Stiu ca a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris nimic,stiu ca in mintea mea s-au adunat prea multe...mult prea multe.  Gand cu gand,sentiment cu sentiment,senzatie cu senzatie...toate le traiesc si ma invaluie precum un foc care arde usor, usor o corabie pe uscat.Stiu, imi pare rau ,a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris,stiu ca in timp s-au adunat mult prea multe chestii care imi invadeaza sufletul si sincer nu stiu cum sa ma descurc cu ele, ma descarc de ele.sa am mintea focusata pe lucruri mai placute.Am incercat sa le ignor si pur si simplu sa le pun in stand-by,sa uit de ele dar nu se prea poate.De fiecare data cand sfarsesc intins pe patul meu sau cand ajung intre 4 pereti se pare ca sentimentele astea preiau controlul a ceea ce sunt,ce reprezint.Poate ca sunt astfel construit incat sa cer prea multe lucruri de la oameni lucruri care mi se par atat de normale si de firesti..poate ca cer prea multe.Ajung in unele momente sa nu ma suport p

Furnicutza Slideshow : Biuletzul’s trip to 2 cities including and Nessebar was created with TripAdvisor TripWow!

Stiti ca noi suntem intotdeauna singuri? de cand ne nastem si pana murim suntem o singura persoana pe un drum lung sau scurt pe care alergam spre  un final pe care il stim cu totii Moartea! E o prostie ideea ca, gata, din moment ce ai respirat prima gura de oxigen  ai pe cineva langa tine ca sa iti poarte de grija,tu nefiind in stare.De multe ori se intampla sa ramai prin cine stie ce camin dorindu-ti sa iti cunosti parintii, acele persoane care te-au parasit.  ca sa ce? ca sa ii urasti?probabil si ei au avut motivele lor si oricum cu toate motivele din lume nu au fost acolo cand ai avut nevoie de ei. DA !!! Viata e grea !!! Si ce poti face? Nu suntem copii de bani gata,singura noastra grija fiind ziua de maine si pe ce mai cheltuim  banii muncitii de ai nostri "babaci"...eu i-as impusca pe astia...serios.Unde e mandria si respectul de sine plus independenta si maturitatea deciziilor tale.... unde este cand stai toata ziua intr-o smechera proprietate de pe Calea Victoriei c

Ma joc cu cifrele intr-un Neuron Le ascund de marele meu Atom E oare trist sau nu,sa imi dau Seama Ca timpul curge alimentandu-mi Teama.....

    Viata....ce calatorie interesanta,cateodata lunga,altadata scurta,viata intotdeauna a fost cel mai de pret lucru de pe lumea asta.Sa stii sa traiesti,sa te bucuri de fiecare clipa,sa simti,sa iubesti,sa faci greseli si sa inveti din ele... toate astea sunt lucruri care compun si iti spun macar 1% ce inseamna viata.Ne traim fiecare clipa din viata avand pe cineva alaturi,chiar daca este departe sau aproape,avand pe cineva in suflet sau nu... avem dusmani sau prieteni,avem oameni egoisti si deopotriva altruisti,avem oameni care le pasa de soarta noastra sau dau impresia ca le pasa,avem oameni cinstiti si corecti, sinceri si inspirationali sau... avem viceversa...si pe masura ce trece viata luam contact mai mult sau mai putin cu fiecare tip de persoana, cunoastem in fiecare clipa un alt om ,o alta latura a firii oamenilor,cunoastem ceva care ne seamana sau ceva care nu,ceva care ne place si vrem sa invatam sau ceva care detestam cu intreaga noastra fiinta...CUNOASTEM OAMENI!      Via

Azi este o zi speciala...azi este ziua de nastere a fiintei care mi-a dat viata,care m-a invatat primele cuvinte,care a avut grija de mine cand am fost bolnav,care m-a certat atunci cand trebuia,care a facut omul care sunt azi,cu bune cu rele...Azi este ziua mamei mele!!! Cat omul este langa noi cred ca nu apreciem prea mult cat de mult inseamna si cat de mult reprezinta acea persoana in viata noastra.Numai in momentul in care l-am pierdut sau este departe,atunci vezi lucrurile cu alti ochi,atunci iti dai seama ca de fapt fiinta aia este ceva mai mult decat o voce, decat o privire, decat o cunostiinta..atunci iti dai seama ca ea face parte din sufletul tau,este acolo si reprezinta o parte din ceea ce esti tu,pentru ca orice ar fi am invatat cate un lucru de la fiecare om cu care am intrat in contact. Azi sunt aproape de persoana care mi-a daruit viata,prima mangaiere si care mi-a daruit atat de multe si face in continuare,neavand nici o pretentie,nici o cerinta.Oare ce te face un om

Pe culmi de caldura                     Cand parca ai vrea sa simti Si in mirosul inecator al verii         O dulce voce ce o stiai Ce dulce imi suna un vers             Cu ochii inchisi,cu buze fierbinti Al unui poet ratacit                       Dar nu e aici De soarta patimasa                      Nu mai e... Incearca regasirea                        Unde ti-ai pierdut   Incearca inaltarea                         Inima sufletului Incearca sa apuna                        Tu sa imi spui... Ca in neant sa rasara Si e strain de lume Si iubirea-i gust amar El poarta-n gest povara Si uita ca  Ascunsa,Chiar si un suflet Are o inima Si-n inima-i iubirea Iubirea pentru o clipa Sau pentru o imbratisare Sau poate astea-s vise De om nebun si fraier Dar ce este iubirea Daca nu-i si nebunie Si dor,suspin si clipe Si zambete si lacrimi Dar toate parca trec Cand uiti ce e iubirea

M-am oprit din lucru pentru ca trebuia sa imi astern gandurile ce ma framanta,ganduri mai mult sau mai putin frumoase,ganduri adanci,framantari de zi cu zi. In ceea ce sunt intotdeauna am fost naiv si sunt.Sunt naiv pentru ca nu vad anumite lucruri clare care se deruleaza in fata mea,sunt naiv pentru ca sunt optimist si spun:"Lasa ca maine poate va fi mai bine"traind cu speranta ca totul se va schimba in bine,sunt naiv pentru simplul fapt deoarece crezand in anumite lucruri care pentru mine inseamna ceva denot superficialitate si incapatanare,sunt naiv pentru ca visez la o lume mai  buna o lume mai cinstita si o lume in care iubirea este lucrul primordial,sunt naiv pentru ca imi pasa de anumite persoane si ma gandesc la ele...sunt naiv.Nu mi-e frica de naivitatea pe care o am si pe care o arat,este ceva din personalitatea mea si mi se pare umana,bineinteles nu dusa la extreme.Lucrul cel mai naspa e ca pentru unele persoane faptul ca esti optimist si ca poti visa la lucruri f

se pare ca a fost vb de un sentiment prevestitor.. s-a intamplat un accident in care au fost implicati niste persoane apropiate... la doar o ora dupa ce am postat...acum stiu ce e....:(

Un vis nebun?poate....insa nimeni nu spune ca un vis costa ceva si speranta poate fi efemera.De fapt nici un mare filozof nu spune ca nu poti visa si in plus chiar daca ar spune nu cred ca ar trebui ascultat.Pana la urma stie el prin ce trecem noi in fiecare zi,fiecare ceas,stie el ce tip de persoana suntem,ca sa ne spuna ca nu putem visa si ca speranta nu exista?nu stie nimeni..nici macar cea ma apropiata speranta Eu am un vis... un vis nebun...un vis de copil...un vis plin de speranta....VISEZ SA FIU FERICIT!!Visez ca fiecare clipa din viata mea sa fie plina de zambete si plina de lucruri frumoase si chiar daca nu e asa imi doresc sa existe cineva langa mine care prin simpla sa prezenta sa alunge tot ce este negru in viata  prin zambet,o privire calda si cuvinte dulci.Stiu poate visez prea mult...in fine. AStazi sunt melancolic... un melancolic care se indreapta spre tristete... nu stiu exact motivul pentru care sunt insa totul mi se pare trist,parca prea gol de speranta,prea gol d

Viata  e o carte deschisa celui care va dori sa o citeasca.STau si ma gandesc prin cate am trecut pana acum,toate intamplarile si experientele mele,cum viata si deciziile mele au facut posibil ceea ce sunt acum,ceea ce am devenit.De multe ori mi-a dat palme mai mult sau mai putin grele,de multe ori am fost in varful muntelui,urmand apoi sa imi pierd echilibrul si sa cad in prapastie.In toti ani astia pot spune ca am invatat multe lucruri,am cunoscut oameni,mi-am dat seama de multe lucruri,mi-am dat seama cat de putine stiu...Sunt dependent de comunicare,sunt dependent de prieteni, sunt dependent de oameni in  jurul meu,oameni pe care sa stiu ca ma pot baza si la un party si la o inmormantare.In schimb nu le pot cere sa se schimbe dupa bunul meu plac,ei sunt asa cum sunt ei si chiar daca de multe ori m-au enervat si m-am certat cu ei si chiar daca nu sunt oameni perfecti cu care eu sa pot discuta cele mai profunde ganduri ale mele... sunt totusi prieteni mei si nu o sa ii dau pentru nim

Astazi am resimtit  un vechi vis de al meu.... Un vis care probabil nu  o sa ma lase niciodata in pace,un vis care nu stiu daca o fi bun,nu stiu daca este normal pentru cineva de varsta mea,nu stiu de ce il simt ,dar il simt de fiecare data cand vad ceva reprezentativ. Astazi am fost plecat mai toata ziua de acasa.. nu stiu in ultima vreme imi vine normal sa fac lucrul asta ,imi vine normal sa plec in lumea larga si pur si simplu nu imi vine sa cred ca la un moment dat nu o sa mai simt nici macar un pic dorul de acasa.Probabil timpul petrecut intre cei 4 pereti de-a lungul saptamanii,monotonia de la job si monotonia de acasa ma indeamna sa fac lucrul asta.Chestia este ca din ce in ce mi se pare normal sa plec de acasa,sa las totul in urma si sa privesc mai departe.Oare asta inseamna ceva? Eram astazi plecat de la prinz de acasa, se apropia de seara,eram la un suc,eram prins intr-o discutie, o discutie mult prea superficiala,cand deodata atentia imi este abatuta de ceva minunat dupa

Salut!   Astazi eram in pana de idei...multe s-au intamplat cu mine in zilele astea,am avut o gramada de ganduri care imi circulau cu o viteza ametitoare prin cap...unele sunt bune,altele nu.Pentru mine saptamana asta a fost una incarcata, cu decizii de luat si multe lucruri de care nu eram constient....   Vorbind la telefon cu o persoana speciala si spunandu-i ca am nevoie de ceva care sa ma rapeasca un pic din furtuna gandurilor mele,ea mi-a sugerat sa ma gandesc la un lucru,o anumita tema pe care  sa incerc sa o tratez ,sa incerc sa il trec prin firul gandirii mele.   Asa ca concentrat,dupa o binemeritata portie de natura bruta,vin oarecum incarcat pentru a ma putea gandi la acest lucru:Care este diferenta intre viata la tara si viata de la oras?comparatii,asemanari deosebiri,calitati si defecte....   O sa incerc sa fiu cat mai obiectiv si sa reliefez cat mai multe lucruri pentru a putea da un raspuns final.   Si astfel incep spunand ca indiferent unde stai, fie ca stai la tara

    Cat de importanta e comunicarea pentru fiecare din noi?   Cred ca fiecare are pareri impartite despre lucrul asta     Stiu un singur lucru sigur... pentru mine are o importanta majora faptul ca pot comunica,cu fiecare persoana si nu doar prin cuvinte.Exista fel si fel de comunicari:prin gesturi, mimica a fetei,prin sentimente,printr-o singura privire sau o simpla atingere,printr-o pozitie a corpului,exista chiar si comunicare extra-senzoriala,telepatie, dar nu vreau sa deviez de la subiect si s-o iau pe alte carari ,carari stiintifice    Chestia ca partea cu comunicarea este foarte importanta pentru fiecare persoana este foarte importanta pentru fiecare persoana si am impresia c mai nou lumea se invarte acestui lucru,desi o face un pic gresit.Seaxeaza pe o comunicare virtuala,gen facebook sau messenger,pentru ca efoarte comod sa stai in fotoliul sau pe scaunul ergonomic de acasa sau de la birou,cu cafeluta langa tine si sa comunici cu cineva care se afla poate foarte aproape de t

Am ajuns Prieten cu Iubirea vietii mele de pana acum!!!Stiu ca suna ciudat,chiar si mie mi se pare ciudat insa asa este.In viata mea tulbure de acum,cand pe langa iminentele evenimente electorale care transforma oameni in niste animale si le intuneca mintile si vizitele tot mai dese la spitale si cabinete ale familiei mele,evenimentele din strict viata mea personala si sentimentala m-au dat un pic peste cap.Am realizat multe lucruri si am tras multe concluzii in ultimele zile,concluzii ce ma fac cu un pas mai aproape de maturitate.Fiind doar prieten cu persoana care pentru mine inseamna foarte mult poate pentru altii inseamna un pas inapoi.Asa credeam si eu...ca de obicei mintea mea clocea scenarii si scenarii,care erau sumbre pentru ceea ce simteam.Linistea insa mi-a fost daruita de o sngura privire,un suras si o voce.Toate astea sunt ale ei.Ma iubeste.Acum toate lucrurile imi sunt clare,si sunt foarte linistit.Am vorbit de foarte multe ori despre decizii si felul in care ele iti infl

Promit  de azi încolo să nu mai las lucrurile până în ultima clipă.am realizat că mă sabotez singur singurel.promit că mă voi strădui să fac toate lucrurile la timpul lor.,promit să muncesc mai mult

Da... m-am schimbat!In seara asta am realizat asta din plin.Sunt un alt om,am crescut,am evoluat m-am maturizat.Am apucat sa vad cum eram eu acum un an,naiv si plin de sperante desarte.Ideea este ca imi place cum am evoluat sunt mult mai realist, gandesc intr-un alt mod decat o faceam acum un an.Acum indraznesc sa imi pun intrebari,indraznesc sa gandesc si vad oarecum din afara situatia.E un mod nou de gandire pentru mine si sunt bucuros, bucuros ca evoluez, simt lucrul asta in caracterul si personalitatea mea si nu pot decat sa ma bucur pentru ca am trecut granita si acum aflindu-ma pe un teritoriu nou,virgin, am atatea de descoperit.E o senzatie noua pentru mine.Insa nu pot sa spun ca a venit in cel mai bun moment.Este un moment prin care trec toti,un moment de identificare,de recunoastere a ta.

Afara ploua linistit......ce atmosfera racoritoare dupa o zi torida,grabita.Parca ploaia vrea sa stearga urmele pasilor mei grabiti prin micul oras,acel sentiment de lupta cu realitatea,decizii,pe care le-am luat azi si care m-au purtat pe o cale intortocheata,insa nu imi pasa in sfarsit sunt in oaza mea de liniste,bucurandu-ma de putina liniste si de putinele sunete care alcatuiesc  o melodie cu versuri dulci,imi relaxeaza mintea,imi poarta gandurile undeva departe,in neant,fara vreun scop,fara vreo tinta.Am ajuns la un moment dat azi sa simt ca hainele erau precum niste lanturi ,ma stringeau,nu stiu, ma simteam inconfortabil si primul meu gest atunci cand am ajuns acasa a fost sa imi dau jos toate acele "lucruri"care erau incofortabile,si brusc am simtit racoare din nou,m-am simtit liber. Puteti sa imi spuneti cum vreti,dar aici in oaza mea de liniste sau in inchisoarea mintii mele sper la ce e mai bun pentru maine.Este speranta chiar si in cuvintele  "fara speranta&q

Stau si ma gandesc cat de bine pot sa ascund totul de parca as fi un actor dintr-un film de Oscar.Oboseala,macinarea,deceptia si resemnarea sunt cotiediene in viata mea insa sunt atat de bine ascunse incat nimeni nu le vede,de fapt daca te-ai uita atent eu cred ca s-ar observa ceva.Sunt de parere ca nimeni nu se poate ascunde atat de bine incat sa nu iti dai seama daca te uiti atent, ca se intampla ceva cu el.Incipitul de ce trebuie sa apara ca un sfarsit?nu stiu ....in fine nimeni nu s-a interesat sa observe ca de fapt port o masca care pur si simplu ma dezgusta(trebuie sa par ok cand de fapt  nu sunt deloc)si ca de fapt trebuie sa o port de acum inainte.singura persoana care a observat ceva mi-a spus ceva de genul: de 2 zile te vad batran! Batran....ma simt batran.Incerc sa ma ascund in lucruri care ma fac sa ma gandesc la altceva,sa ma refugiez,sa gonesc minte spre oricare lucruri care practic nu au nici o legatura,sa par tampit gandindu-ma dc curge dunarea si nu sta pe loc,reusesc

O noapte de ganduri,o prea dulce noapte in care mi-am simtit fiecare bataie  a inimii, o noapte mult prea scurta pentru tot ce sunt si ce reprezint.Noaptea se spune ca e cel mai bun sfatuitor,pentru mine a fost o cheie a rabufnirii mele sufletesti,cand totul este sevraj si deceptie.O prea dulce noapte de nesomn si ganduri,concluzii care mai rau ma agita si invartesc toate gandurile mele,le poarta prin fiecare por si sfarsesc intr-o picatura sarata pe buze.O prea scurta noapte in care fiecare senzatie deopotriva iti provoaca neliniste,nesomn, in care vizualizezi cu ochii  minti orice gest si orice sunet scos de corpul tau lacom care cerseste un petec de uman.Si parca dimineata vine oarecum resemnata si totusi biruitoare asupra celor cateva ore de liniste-zbucium,in care chiar si rotundul colorat al astrului te impovareaza de la inceput cu gandul revenirii in cruda realitate,falsitate absoluta.Si m-am tinut de cuvant ca nu o sa mai calc pe vechile urme sterse ale firii mele...si m-am tin

Nu stiu altii cum sunt,dar eu la sfarsitul unei relatii in care iubesc aproape totul la persoana respctiva nu pot sa nu ma gandesc,sa traiesc anumite momente din trecut,amintiri,clipe. Eu sufar si nu mi-e rusine cu lucrul asta,sufar dupa fiecare relatie dupa fiecare persoana care a fost langa mine si care la un moment dat a plecat,insa nu mi s-a intamplat niciodata sa sufar din dragoste,tanjeam dupa sentimentul asta,il asteptam de mult timp chiar daca nu vroiam sa recunosc lucrul asta,si iata ca ma ajunge si pe mine din urma "dulcele blestem"blestemul de a iubi,si de a fi lasat in ploaie fara umbrela,fara nici un acoperis deasupra capului si gol pusca,iar picaturile alea taie din tine ajung pana in inauntrul tau si se acumuleaza formand un vulcan de resentimente si de frustrari.As vrea sa ii spun multe,ca a fost lasa,ca nu m-a iubit suficient,sa ii reprosez faptul ca nu a avut curaj sa se uite in ochii mei si sa imi spuna dar realizez ca nu am dreptul, nu am dreptul sa ii rep