Scena....

-De-ar trece o zi fara sa te vad..., as muri...! spune Paul  stand in coltul patului ,tragand cu sete dintr-o tigara,  fumul alb colorat de lumina plapanda a becului de la baie inconjurandu-l si imbracandu-i silueta goala,silueta care incet incet  se stinge disparand in intunericul camerei si cearceaful alb ca laptele care acopera un trup la fel de gol,cu trasaturi fine, care sta intins  pe patul matrimonial intr-o pozitie care sugereaza libertatea.

-Si daca eu nu  as exista  in viata ta, pe lumea asta, ce s-ar intampla?spune vocea calda ,feminina din cearceaful alb, din corpul cu trasaturi fine.

Zambind strengareste Paul ii raspunde :

-Te-as cauta in fiecare persoana cu care m-as intalni indiferent daca acea persoana este barbat sau femeie,persoana tinara sau batrina... te-as cauta pana te-as gasi...

Putin nelamurita vocea calda ii raspunde cu o curiozitate brusca:

-Si daca as fi barbat? m-ai "iubi" la fel de mult?

-Daca ai fi barbat , si te-as gasi, atunci eu as homosexual....Dar am avut noroc sa te gasesc in corpul asta frumos, si pana ca vocea calda sa apuce sa continue conversatia, Paul se imbraca cu cearceaful alb si cu  o intindere a bratelor cuprinde trupul cu trasaturi fine, sarutandu-i scurt umarul tipic feminin, cu gaurica aceea formata de clavicula si muschii umarului

-Ti-a spus cineva pana acum ca ai pielea incredibil de fina,piele care pur si simplu ma innebuneste si parca nu ma satur sa o sarut,sa o ating,sa o miros...?

-Eeee... e piele normala ,de om normal, nu fac nimic special pentru a  fi asa.

-Sigur?

-Sigur.

Ea se ridica incet, din pat urmandu-i traseul de mai devreme al lui Paul, se aseaza pe marginea lui cautand  pe masuta de langa el  pachetul de tigari si bricheta.Isi aprinde o tigara,aceasta  luminandandu-i slab trasaturile fetei,nestiind insa ca fiecare miscare a ei fiind atent privita chiar si prin intuneric de ochii lui.

-Chiar crezi in destin si crezi ca fiecare decizie pe care o luam este influentata de soarta? 

-Cred ca destinul este doar o parte din noi.Cred ca Dumnezeu sau oricine ne-a creat,ne-a creat din 2 bucati: o bucata scrisa deja pe care nu mai putem sa o schimbam,si una goala pe care noi o umplem in fiecare zi cu cate un zambet, o lacrima, o decizie.O pictam noi in ce culori vrem,ori cu o pensula groasa, sau paote cu degetele... fiecare dupa cum se pricepe si dupa cum vrea el.Si in momentul in care se intalnesc 2 modele  diferite,aceste modele se suprapun formand un singur model distinct, in perfecta simetrie, simetrie care ramane o viata intreaga... poate si mai mult...

-Frumos spus... as vrea sa visez cand o sa adorm viata mea ca o mare plansa pe care sa o pictez asa cum vreau eu, in culori vii, stralucitoare,formand un model frumos, ascendent.

-Deja mi te imaginez , cu o palarie din aceea de pictor profesionist,cu pensula intr-o mana si cu paleta  in cealalta

-Hai nu fii rau,daca ma indemni sa visez macar fii alaturi de mine...

-Sunt alaturi de tine,iti dai seama, doar pictam impreuna , nu?

-Asa este.

Terminandu-si tigara, o stinge  in scrumiera de pe masa,si corpul nud, micut, de nimfa ,se pierde, acoperit de materialul fin alb si de bratele calde ale lui Paul.

-Ne punem sa dormim?

-Da... ne punem sa dormim,sarutandu-i buzele calde si moi,Paul se cuibareste in jurul ei protectiv, inchizand ochii, insa in mintea lui si prin intreg corpul plimbandu-se nestingherit mirosul atat de dulce al pielii ei

-Noapte buna iubitule!

-Noapte buna iubirea mea!