Nu stiu ce....
Un vis nebun?poate....insa nimeni nu spune ca un vis costa ceva si speranta poate fi efemera.De fapt nici un mare filozof nu spune ca nu poti visa si in plus chiar daca ar spune nu cred ca ar trebui ascultat.Pana la urma stie el prin ce trecem noi in fiecare zi,fiecare ceas,stie el ce tip de persoana suntem,ca sa ne spuna ca nu putem visa si ca speranta nu exista?nu stie nimeni..nici macar cea ma apropiata speranta
Eu am un vis... un vis nebun...un vis de copil...un vis plin de speranta....VISEZ SA FIU FERICIT!!Visez ca fiecare clipa din viata mea sa fie plina de zambete si plina de lucruri frumoase si chiar daca nu e asa imi doresc sa existe cineva langa mine care prin simpla sa prezenta sa alunge tot ce este negru in viata prin zambet,o privire calda si cuvinte dulci.Stiu poate visez prea mult...in fine.
AStazi sunt melancolic... un melancolic care se indreapta spre tristete... nu stiu exact motivul pentru care sunt insa totul mi se pare trist,parca prea gol de speranta,prea gol de uman,prea gol de ganduri...un telefon suna prin holul unei institutii publice si se aude o melodie comerciala...mult prea zgomotoasa pentru auzul meu... prea materiala,prea scarboasa .Intr-un fel totul de pe holul acela imi exprima greata,nu stiu mi se pare ca are proprietatea de a stringe tot ce este real si in acelasi timp defect:tipete,voci acide mult prea cunoscute,rautatea din priviri,invidia,interesul ascuns al unora,indiferenta,ura.Holul astazi mi se pare cel mai aprig dusman pe care trebuie sa il infrunt pentru a ajunge in aerul de afara care arde si vrea sa iti topeasca orice suflare a vietii.Imi doresc de prea mult timp linistea care se pare ca se indeparteaza cu fiecare pas,fiecare clipa.Chiar as vrea maine sa las tot in urma, sa imi fac bagajul,un rucsac in graba si sa ma urc in primul tren care ma duce spre mare,dulcea mea evadare,si sa stau pur si simplu retras,uitat de toata lumea macar o zi, sa stau si sa pierd timpul hoinarind prin gandurile mele, sa ma pierd in lume necunoscuta,sa fiu doar un om dintr-o mie de oameni ....sa fiu un necunoscut care viseaza.Sa stau si sa privesc valurile in sir cum se apropie de plaja si se termina usor usor,ajung la picioarele mele doar firicele de apa,as vrea sa privesc ca marii poeti sau pictori rasaritul si apusul ,acel timp magic cand bulgarele acela de energie si caldura iese din mare prevestind o noua zi,o vesnica lupta cu tine insuti ,urmand ca apoi sa dispara incet ,incet in orizontul plumburiu semn ca s-a mai scurs o zi din viata ta, o zi in care ai mai invatat putin cat de grea si cat de cruda e realitatea.Stiu ca nu merit sa rapesc fericirea celor care imi citesc postul si se afla intr-o dispozitie buna, sunt fericiti ... va rog sa nu ma luati in seama.Sincer cred ca la un moment dat toti trecem prin momente asemanatoare insa depinde de fiecare cum stie sa treaca peste.Ei uite ca eu nu vreau sa trec,sa uit,sa incerc sa imi ingrop starea asta in false zambete si masti.Eu vreau sa traiesc pana la capat starea asta pana cand ma lasa ea in pace,pana cand dispare in neantul din care a venit.e Probabil e o veche frustrare de a mea care revine din cand in cand...STau si musc dintr-o inghetata, sperand ca gustul dulce si totodata rece imi va aduce buna dispozitie la viata,imi va trezi simtul bucuriei si totodata starea asta imi va facecu mana luandu-si rams bun de la un vechi prieten pe care l-a vizitat.
Eu am un vis... un vis nebun...un vis de copil...un vis plin de speranta....VISEZ SA FIU FERICIT!!Visez ca fiecare clipa din viata mea sa fie plina de zambete si plina de lucruri frumoase si chiar daca nu e asa imi doresc sa existe cineva langa mine care prin simpla sa prezenta sa alunge tot ce este negru in viata prin zambet,o privire calda si cuvinte dulci.Stiu poate visez prea mult...in fine.
AStazi sunt melancolic... un melancolic care se indreapta spre tristete... nu stiu exact motivul pentru care sunt insa totul mi se pare trist,parca prea gol de speranta,prea gol de uman,prea gol de ganduri...un telefon suna prin holul unei institutii publice si se aude o melodie comerciala...mult prea zgomotoasa pentru auzul meu... prea materiala,prea scarboasa .Intr-un fel totul de pe holul acela imi exprima greata,nu stiu mi se pare ca are proprietatea de a stringe tot ce este real si in acelasi timp defect:tipete,voci acide mult prea cunoscute,rautatea din priviri,invidia,interesul ascuns al unora,indiferenta,ura.Holul astazi mi se pare cel mai aprig dusman pe care trebuie sa il infrunt pentru a ajunge in aerul de afara care arde si vrea sa iti topeasca orice suflare a vietii.Imi doresc de prea mult timp linistea care se pare ca se indeparteaza cu fiecare pas,fiecare clipa.Chiar as vrea maine sa las tot in urma, sa imi fac bagajul,un rucsac in graba si sa ma urc in primul tren care ma duce spre mare,dulcea mea evadare,si sa stau pur si simplu retras,uitat de toata lumea macar o zi, sa stau si sa pierd timpul hoinarind prin gandurile mele, sa ma pierd in lume necunoscuta,sa fiu doar un om dintr-o mie de oameni ....sa fiu un necunoscut care viseaza.Sa stau si sa privesc valurile in sir cum se apropie de plaja si se termina usor usor,ajung la picioarele mele doar firicele de apa,as vrea sa privesc ca marii poeti sau pictori rasaritul si apusul ,acel timp magic cand bulgarele acela de energie si caldura iese din mare prevestind o noua zi,o vesnica lupta cu tine insuti ,urmand ca apoi sa dispara incet ,incet in orizontul plumburiu semn ca s-a mai scurs o zi din viata ta, o zi in care ai mai invatat putin cat de grea si cat de cruda e realitatea.Stiu ca nu merit sa rapesc fericirea celor care imi citesc postul si se afla intr-o dispozitie buna, sunt fericiti ... va rog sa nu ma luati in seama.Sincer cred ca la un moment dat toti trecem prin momente asemanatoare insa depinde de fiecare cum stie sa treaca peste.Ei uite ca eu nu vreau sa trec,sa uit,sa incerc sa imi ingrop starea asta in false zambete si masti.Eu vreau sa traiesc pana la capat starea asta pana cand ma lasa ea in pace,pana cand dispare in neantul din care a venit.e Probabil e o veche frustrare de a mea care revine din cand in cand...STau si musc dintr-o inghetata, sperand ca gustul dulce si totodata rece imi va aduce buna dispozitie la viata,imi va trezi simtul bucuriei si totodata starea asta imi va facecu mana luandu-si rams bun de la un vechi prieten pe care l-a vizitat.
Comentarii