Pseudo..eu.

Buna... din nou!!! Stiu ca a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris nimic,stiu ca in mintea mea s-au adunat prea multe...mult prea multe.




 Gand cu gand,sentiment cu sentiment,senzatie cu senzatie...toate le traiesc si ma invaluie precum un foc care arde usor, usor o corabie pe uscat.Stiu, imi pare rau ,a trecut prea mult timp de cand nu am mai scris,stiu ca in timp s-au adunat mult prea multe chestii care imi invadeaza sufletul si sincer nu stiu cum sa ma descurc cu ele, ma descarc de ele.sa am mintea focusata pe lucruri mai placute.Am incercat sa le ignor si pur si simplu sa le pun in stand-by,sa uit de ele dar nu se prea poate.De fiecare data cand sfarsesc intins pe patul meu sau cand ajung intre 4 pereti se pare ca sentimentele astea preiau controlul a ceea ce sunt,ce reprezint.Poate ca sunt astfel construit incat sa cer prea multe lucruri de la oameni lucruri care mi se par atat de normale si de firesti..poate ca cer prea multe.Ajung in unele momente sa nu ma suport pe mine insumi pentru ca sunt diferit,pentru ca sunt altfel si pentru asta ajung sa sufar. Nu stiu de ce sunt altfel decat ceilalti de ce simt,de ce imi pasa, de ce tot pe langa care trec isi lasa amprenta in fiinta mea...probabil sunt norocos pe o parte,probabil sunt egoist pe de alta parte,probabil sunt copil rpobabil am vise.Greutatea pe care osimt concureaza cu bilele aruncate de atleti la aruncarea ciocanului(ca tot au fost jocurile olimpice :().Incerc sa imi gasesc forta interioara necesara,incerc sa imi gasesc motive pentru a ma bucura de ceea ce am, ceea ce sunt.Am facut un drum lung ca sa ajung SA FIU astazi,sa exist pe acest pamant in starea in care sunt.Nu regret nici un moment experientele si tot ceea ce s-a petrecut in viata mea pana acum, nu regret nici un moment ca sunt ceea ce sunt astazi si stiu ca sunt pe drumul cel bun sa fac ca si viata asta la fel ca multe altele prin care am trecut sa merite.Iubesc toate persoanele care m-au invatat ceva si care continua sa ma invete,ele sunt inspiratia mea,si pentru asta le respect si le voi respecat toata viata mea.Nu ma intelegi gresit,nu ma contrazic singur,sunt perfect constient ca chiar daca uneori sufar si sunt incarcat cu energii negative, pentru asta nu m-as schimba niciodata.IMI PLACE CEEA CE SUNT SI CE DRUM AM ALES.Vara e aproape pe sfarsite...dupa o saptamana foarte incarcata o sa am timp sa ma relaxez, a ma bucur de mai mult timp liber,sa scap de monotonia zilelor de munca si de singuratatea celor 4 pereti.Sincer nu stiu ce voi face,in ultima vreme planurile,sperantele s-au schimbat asa de mult incat in mintea mea s-a creat confuzia.Nu stiu ce voi face...Aud un raset pe strada si oarecum sunt resemnat...da se poate!!! Sincer stiti ce as vrea sa fac in momentul asta... sa imi iau un prieten si pur si simplu sa pling si sa scot afara absolut toate trairile mele, sa pling pana cand raman fara nici o lacrima pana cand nu mai pot...dar nu pot impovara pe nimeni cu tristetea mea,cu lacrimile mele si nici nu o sa fac asta.Masti...asta e blestemul meu din concediul asta.. o continua masca a ceea ce nu sunt ,a ceea ce nu reprezint, o continua masca de "wow ce bucuros sunt si ce bine ma distrez..."oarecum sincer ma simt mai usurat un pic dupa ce mi-am asternut gandurile si dupa ce am scos ceva din suflet.Sincer nu ma pot bucura de nimic,si trebuie sa trec prin asta.
    Asa ca urati-mi concediu placut si sper sa scriu mult mai des despre ceea ce va urma in acest concediu.
     
                De la singurul om care nu va merge in Venetia si totusi va purta masti.

 Bine ai venit straine.....

Comentarii

Cosmin a spus…
Foarte tare ! Felicitari .
VBNV a spus…
multumesc frumos...faptul ca vad ca din ce in ce mai multi oameni intra pe blog si gasesc ceva interesant nu face altceva decat sa ma bucure...

Postări populare de pe acest blog

Alpinism....

De azi încolo

Post scriptum...