Unele iubiri nu prind rasaritul ...
altele traiesc doar pt o iarna ... unele se pierd si le inghite timpul ....
doar una te topeste cand nu credeai sa apara ...
AI RAMAS (1).....
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Azi sunt mai trist decat de obicei....Parca in sfarsit a venit toamna in adevaratul sens al cuvantului....Nu stiu exact in afara de tristete ce ma incearca.... stiu doar ca ma simt greu... cuvintele se astern greu si incerc din rasputeri sa nu las sa imi curga lacrimile pe fata... sunt la munca, nu imi permit...e ploaie in sufletul meu... ploaie formata din lacrimile mele...tocmai pentru ca o iubesc trebuie sa ii dau drumul sa fie fericita si sa sper ca intr-un final va intelege ceea ce fac...imi ramane vie speranta in sufletelul meu.Ramane si ea cu tot ceea ce reprezinta in inima mea...ea insusi este inima mea...astept sa vina seara,de abia astept sa imi ascund fata,ochii,lacrimile in intunericul ei.
O SA IMI FIE DOR DE TINE, DE IMBRATISAREA TA... O SA IMI FIE AL NAIBII DE DOR...DE GREU...
te iubesc....AI RAMAS...PENTRU TOTDEAUNA!
Este o întrebare care s-a născut de curând: Poți să-i dorești sincer binele cuiva, să-i oferi sfaturi curate și intenții bune, dacă acea persoană a fost, cândva, iubirea ta? Cred că da — dar cu o condiție esențială: să te fi împăcat tu cu povestea. Nu cu persoana, nu cu finalul, ci cu ceea ce a fost în tine și cu ce a rămas. Când nu mai ai nimic de demonstrat, nici ție, nici ei, atunci binele pe care îl dorești este pur. E o binecuvântare lipsită de greutate. Nu vine cu speranța unei întoarceri, nici cu dorința de a „arăta” ceva. E doar un „Să fii bine, om frumos”, spus cu inima liniștită. Sau poate că și acel „bine” pe care i-l dorești nu e în totalitate pur... Poate că, fără să vrei, în el mai pulsează o fărâmă din ce a fost cândva. O amintire, o scenă, un „dacă” nerostit. Poate că și bunătatea ta, deși sinceră, mai poartă în ea o nuanță din ceea ce a însemnat acea persoană pentru tine la un moment dat. Pentru...
My silence.... my words Cuvintele mele sunt un accesoriu esential al tinutei purtate in perioadele de singuratate pe care le simt deseori. Cu tratamentul ajuns la doza maxima suportata de falsitate , superficialitate si prostie , ma refugiez in spatele mastii care exprima indiferenta, plictiseala, in acelasi timp sperand ca cineva sa arunce un strop de speranta, strop care imi poate potoli setea in pustiul asta de suflete. Am terminat de mult cu autoflagerarea mea ca persoana , cu gasirea unor potentiale explicatii la nonconformismul meu si la repulsivitatea pe care o resimt atunci cand dau ochii cu idiotenia exprimata cras. Timpul trece greu atunci cand actiunile sunt repetitive, cand apare monotonia... incerc sa imi pacalesc sufletul si mintea cu exercitii de motivare personala ....sunt momente in care mi se pare ca pierd un pic mai mult notiunea timpului. Simt nevoia de a ma simti iubit ,chiar si de cineva incapabil sa inteleaga o mica parte din m...
Sunt zile când mă gândesc la tine....la cea din trecut.... azi nu știu cine ești ,cum nici tu nu știi cine am devenit. Rămân în amintirea mea toate acele clipe petrecute cu tine și știu că a fost ceva unic. Cumva în timpul ăsta am căutat să îmi răspund mie la unele dileme legate de relația noastră ... și pe măsura trecerii timpului , intâmplările, faptele, viața în sine mi-a oferit răspunsuri... am ajuns la concluzia că sunt acolo unde am vrut să fiu, că toate deciizile luate au fost unele bune. Și eu cred că tu simți la fel .
.png)
Comentarii