AI RAMAS (1).....

   Azi sunt mai trist decat de obicei....Parca in sfarsit a venit toamna in adevaratul sens al cuvantului....Nu stiu exact in afara de tristete ce ma incearca.... stiu doar ca ma simt greu... cuvintele  se astern greu si incerc din rasputeri sa nu las sa imi curga lacrimile pe fata... sunt la munca, nu imi permit...e ploaie in sufletul meu... ploaie formata din lacrimile mele...tocmai  pentru ca o iubesc trebuie sa ii dau drumul sa fie fericita si sa sper ca intr-un final va intelege ceea ce fac...imi ramane vie speranta in sufletelul meu.Ramane si ea cu tot ceea ce  reprezinta in inima mea...ea insusi este inima mea...astept sa vina seara,de abia astept sa imi ascund fata,ochii,lacrimile in intunericul ei.
O SA IMI FIE DOR DE  TINE, DE IMBRATISAREA TA... O SA IMI FIE AL NAIBII DE DOR...DE GREU...
te iubesc....AI RAMAS...PENTRU TOTDEAUNA!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alpinism....

De azi încolo

Post scriptum...