About life....

Stau si ma gandesc cat de bine pot sa ascund totul de parca as fi un actor dintr-un film de Oscar.Oboseala,macinarea,deceptia si resemnarea sunt cotiediene in viata mea insa sunt atat de bine ascunse incat nimeni nu le vede,de fapt daca te-ai uita atent eu cred ca s-ar observa ceva.Sunt de parere ca nimeni nu se poate ascunde atat de bine incat sa nu iti dai seama daca te uiti atent, ca se intampla ceva cu el.Incipitul de ce trebuie sa apara ca un sfarsit?nu stiu ....in fine nimeni nu s-a interesat sa observe ca de fapt port o masca care pur si simplu ma dezgusta(trebuie sa par ok cand de fapt  nu sunt deloc)si ca de fapt trebuie sa o port de acum inainte.singura persoana care a observat ceva mi-a spus ceva de genul: de 2 zile te vad batran! Batran....ma simt batran.Incerc sa ma ascund in lucruri care ma fac sa ma gandesc la altceva,sa ma refugiez,sa gonesc minte spre oricare lucruri care practic nu au nici o legatura,sa par tampit gandindu-ma dc curge dunarea si nu sta pe loc,reusesc

O noapte de ganduri,o prea dulce noapte in care mi-am simtit fiecare bataie  a inimii, o noapte mult prea scurta pentru tot ce sunt si ce reprezint.Noaptea se spune ca e cel mai bun sfatuitor,pentru mine a fost o cheie a rabufnirii mele sufletesti,cand totul este sevraj si deceptie.O prea dulce noapte de nesomn si ganduri,concluzii care mai rau ma agita si invartesc toate gandurile mele,le poarta prin fiecare por si sfarsesc intr-o picatura sarata pe buze.O prea scurta noapte in care fiecare senzatie deopotriva iti provoaca neliniste,nesomn, in care vizualizezi cu ochii  minti orice gest si orice sunet scos de corpul tau lacom care cerseste un petec de uman.Si parca dimineata vine oarecum resemnata si totusi biruitoare asupra celor cateva ore de liniste-zbucium,in care chiar si rotundul colorat al astrului te impovareaza de la inceput cu gandul revenirii in cruda realitate,falsitate absoluta.Si m-am tinut de cuvant ca nu o sa mai calc pe vechile urme sterse ale firii mele...si m-am tin

Nu stiu altii cum sunt,dar eu la sfarsitul unei relatii in care iubesc aproape totul la persoana respctiva nu pot sa nu ma gandesc,sa traiesc anumite momente din trecut,amintiri,clipe. Eu sufar si nu mi-e rusine cu lucrul asta,sufar dupa fiecare relatie dupa fiecare persoana care a fost langa mine si care la un moment dat a plecat,insa nu mi s-a intamplat niciodata sa sufar din dragoste,tanjeam dupa sentimentul asta,il asteptam de mult timp chiar daca nu vroiam sa recunosc lucrul asta,si iata ca ma ajunge si pe mine din urma "dulcele blestem"blestemul de a iubi,si de a fi lasat in ploaie fara umbrela,fara nici un acoperis deasupra capului si gol pusca,iar picaturile alea taie din tine ajung pana in inauntrul tau si se acumuleaza formand un vulcan de resentimente si de frustrari.As vrea sa ii spun multe,ca a fost lasa,ca nu m-a iubit suficient,sa ii reprosez faptul ca nu a avut curaj sa se uite in ochii mei si sa imi spuna dar realizez ca nu am dreptul, nu am dreptul sa ii rep

si stau.... in sunetul trist al unui instrument care imi suna dulce in suflet...inchid ochii,aproape pot sa simt cum vibreaza ceva in mine,e oare ceva trist sau ceva vesel... nu stiu M-am schimbat...acum gandesc mult mai mult si simt la fel de mult... sunt altfel,ironia este ca nimeni nu este langa mine si nimeni nu vrea sa ma inteleaga,fiinta si gandirea mea este de neinteles pentru altcineva.Nu mai astept nimic,nici un telefon,nu mai... cat trebuie sa ma chinui ca sa fiu inteles si eu...ma resemnez... sunt o fiinta de neinteles..ok. ma ridic si ma duc sa fiu liber.. in natura, sa simt vantul serii pe chip,poate el poate sa ma inteleaga, sa stinga cu o simpla adiere dorul...ma doare ca nu sunt inteles...aceeptat asa cum sunt sorry for that plec...unde?pana pe luna si nu stiu cand vin inapoi si cum vin....

Creeaza o clipa in viata ta cand totul este ok...mareste-o de 1000 de ori pana ajungi la un moment....retine-l in inima,in suflet si nu il lasa sa plece,trasforma-ti fericirea intr-o zi,o zi cand esti in taramul tineretii vesnice, in Neverland,eu fiind de parere ca fericirea suprema o cunosti atunci cand esti copil,esti inocent,nu cunosti rautatea,cruzimea sau dezinteresul realitatii si zboara in aceea zi pana la cer si mai departe...si ziua aia lupta sa devina o saptamana,cea mai frumoasa saptamana din viata ta si esti fericit,iti doresti mai mult, si mai mult...si timpul trece pe langa tine, ajungi ca fericirea insesizabil sa devina o parte din tine,ajungi dependent de acest drog...si cum spuneam... timpul trece...o luna de cand zbori si nu mai vrei sa mai pui picioarele pe pamant vreodata.Inchizi ochii si te visezi in cel mai cald loc cu putinta pentru tine,culmea e ca nu.este plin de soare sau de o umiditate excesiva,cel mai cald loc este undeva aproape,este ceva uman si atat de ac

      Multe lucruri s-au intamplat cu mine in ultima vreme,multe dintre ele m-au schimbat,  m-au facut sa imi pun intrebari,intrebari la care am gasit raspunsuri mai mult sau mai putin complete.       Am senzatia ca am evoluat din punct de vedere psihic foarte mult in comparatie cu ritmul meu normal de evolutie,cel de acum cateva luni in urma.In momentul asta sunt constient de foarte multe lucruri adanc inradacinate in cap,lucruri care nici nu stiam ca exista,lucruri care m-au uimit,lucruri care trebuie sa le accept cu fruntea descretita si pe care le accept deja pentru ca sunt castele de nisip create de briza gandirii , care au rezistat de-a lungul timpului, s-au intarit si acum ca un priceput arheolog le-am descoperit si cu pensula gandirii  le scot la iveala din trecut,ma uit atent la ele,le curat de impuritatile timpului si le pun la loc de cinste in sertarele universului meu psihic,neavand nici o clipa intentia sa le mai ignor sau sa uit de ele.       Si recunosc, ca un arheolog