About life....

Azi imi iau o mica pauza de la rutina zilnica cu care ma confrunt de ceva vreme...doar ca sa mai scriu o parte din lucrurile care ma intereseaza, care le descopar si le asez cu meticulozitate in incaperea mintii si a sufletului.  Marturisesc ca modul cel mai frumos si mai corect in care te poti indragosti de cineva este de la Interior spre Exterior. Asa trebuie, pentru a trai cele mai intense sentimente,pentru a te simti implinit si pentru a darui cat mai mult din ceea ce esti celuilalt.In scurta mea viata pot spune ca am iubit o singura data, pana acum.Am fost cu multe femei ,din punct de vedere relational sau fizic...insa niciodata nu am iubit.O singura data am avut curajul si tupeul sa las pe cineva sa  ma cunoasca, sa porneasca din interiorul meu, si am avut placerea sa cunosc dragostea asa cum trebuie sa fie pentru fiecare dintre noi, curata ,sincera.Tot din cauza ei am suferit  cum nu credeam ca o sa sufar in viata mea. Am cunoscut dezamagirea care mi-a lasat un gust ama

          Stau pe trotuarul din fata pensiunii... astept ceva.Am impresia ca lucrul acela l-am pierdut, si am dreptate ...nu-i nimic,nu-i nimic imi spun, il astept pe urmatorul. Si nu dupa mult timp aflat pe un scaun, ii permit fiecarui neuron sa nasca o idee , sa o hranesca ,urmand ca eu , judecatorul suprem sa imi aleg ideea castigatoare. Liniste in mine exista, nu stiu daca este aparenta, calm de dinainte de furtuna sau doar inceputul frumos a unei perioade noi, plina de satisfactii.Pur si simplu nu stiu... mi-e si frica dar am puterea sa vad si peste frica... sa imi constientizez frica si s-o tin in friu.Altfel, daca as sta in zona mea de confort stiu ca as regreta ,mai devreme sau mai tirziu si din cate se pare, nu ma mai multumesc cu regretele si cu bula mea invechita.Regretele nu imi mai sunt hrana pentru un posibil "Ce ar fi fost daca...".Nu mai am timp pentru intrebarea asta, si sincer nu vreau sa mai mi-o pun. Pur si simplu in ultima perioada am invatat sa          

In sfirsit.... ma bucur de crudul si greul confort al camerei mele. - Bine ai revenit, straine... e timpul sa reluam relatia noastra de atacator- victima Nu mi-a fost dor de tine incerc sa ii spun...apesi prea mult pe umerii  mei si reusesti cumva sa te strecori in gindurile mele murdarindu-le cu temeri si tristete.Weekendul asta am reusit sa traiesc...ii raspund,cu zambetul pe buze... dupa o lunga perioada de timp in care mi-ai fost iubita ,te-am inselat... te-am inselat cu toate persoanele pe care le-am cunoscut si cu toate amintirile pe care le-am creat.Am aruncat cu mine in stinga si in  dreapta, am aruncat in fiecare persoana care mi-a intins mana si m-a atins. Simteam nevoia sa respir viata, sa uit ca existi... - Dar ce s-a intimplat cu noi...? ne intelegeam atit de bine odata... odata eram oaza ta de liniste.Ce bine ma simteam cand imi spuneai lucruri atit de dulci! -Incearca sa intelegi ca m-am schimbat, nu mai sunt la fel nu mai vreau sa stau in confortul pe care mi-l ofer

             Castigi atunci cand nu mai ai ce pierde.... asta e o concluzie la care am ajuns de-a lungul unui chinuitor proces mental plin de lucruri triste, dezamagiri, depresie... fiecare experienta trebuie sa te duca intr-un loc, punct cand rationalul si mentalul are puterea sa treaca peste toate trairile pe care le-ai putea avea la un moment dat.De multe ori in prima faza nu stii de ce suferi, de ce te simti rau ,de unde porneste toata greutatea  care iti apasa sufletul si reactia ta la depresie este aceea de a gasi orice mijloc de a uita sau macar  a o ineca cu orice altceva.Gresit... De fiecare data senzatia aceea revine mai puternica, si nu dispare atit timp cat nu o rezolvi. Imagineaza-ti depresia prin care treci ca cel mai mare bataus din cartier...care te loveste in fiecare zi si langa tine ai intotdeauna arme prin care poti contracara, numai ca a doua zi se intimpla la fel si indiferent ce arme ai folosi tot nu ai avea cum sa il ranesti. Pentru ca depresia nu poate fi ranit

 M-a cuprins inspiratia si dorul de a scrie....Aproape in fiecare zi gandul meu ratacitor poposeste si in gara     ABOUT LIFE  dar de fiecare data renunta ,impins parca de  o fantoma catre adancurile gindurilor mele, unde se pierde un timp, dupa aceea renaste din propria cenusa ,si revine sa bantuie linistea aparenta.Chiar daca s-au intimplat multe de la ultima postare, parca curajul ala nebun de a spune lucrurilor pe nume si inspiratia de a-mi alege cuvintele, unul cate unul din sertarasele mintii nu mai este la fel ca la inceputul anului. Un singur cuvint imi vine in cap: MATURIZARE. Oare asta e ceea ce m-a impiedicat sa scriu sau de fapt e doar o lipsa acuta de subiecte? Asta e o intrebare buna la care trebuie sa imi gasesc singur  raspunsuri... la fel de bune...     In multe dintre postarile mele am pendulat intre iubire si dezvoltare personala, lucruri interesante care mi s-au intimplat si mie si care m-au ajutat sa mai descopar inca in graunte de nisip din plaja sufletului.Am

                                                     A trecut ceva timp…. Poate ceva mai mult.                        In ultima vreme am fost atit de preocupat de foarte multe lucruri incat am uitat sa scriu,fie chiar si o singura fraza  care sa ma deconecteze cumva de tot ceea ce se intampla in jurul meu                      A ajuns sa se intimple atit de multe lucruri si cu atat de mare rapiditate incat ma tem sa nu clachez, ma tem ca nu o sa le fac fata.Am ajuns sa fiu intr-o continua cautare de timp extra la job si cumva toate  responsabilitatile care mi se pun in cap ma fac sa ma opresc,sa ma pun in fund, in mijlocul incaperii,si sa urlu cat ma tin plamanii ca vreau timp si pentru mine,vreau sa ma relaxez.                     Timpul pe care se presupune ca il am liber dupa programul de 8 ore nu il pot folosi ca sa fac lucrurile care imi plac,ci doar ma pun in fata TV-ului si cu mintea ma gindesc sa gasesc o solutie pentru o mai buna organizare…. Pentru ca recunosc,

Asteptam atat de mult Revelionul de anul acesta,si sincer imi facusem planuri serioase dar.... refuzul Domnisoarei Soul a picat ca un trazanet pentru mine.Hotarat sa ma distrez cat mai bine si hotarat sa uit de refuz, la al doilea apel pe care l-am dat am aflat de o petrecere pe care o dadea un fost coleg de liceu, un amic de al meu,si pur si simplu am fost invitat...Insa nu a fost deloc asa cum ma asteptam sau cum eram obisnuit eu sa decurga un revelion. Pot spune ca seara de31 decembrie a inceput cu un drum interesant.Mergand spre casa amicului pur si simplu imi sareau in minte seminficatiile fostei relatii. Mi-am dat seama ca am facut cel mai important lucru din viata mea pana in momentul asta.Eu prin ceea ce reprezint, am reusit sa transmit acest lucru si altei persoane,am reusit sa rup o bucatica din mine si sa i-o pun in palme si sunt absolut sigur ca peste tot pe unde va merge si orice va face nimic nu se va ating de mine,de acolo din inima ei.Nici realitatea si nimic altceva ,