o noapte mult prea dulce....

O noapte de ganduri,o prea dulce noapte in care mi-am simtit fiecare bataie  a inimii, o noapte mult prea scurta pentru tot ce sunt si ce reprezint.Noaptea se spune ca e cel mai bun sfatuitor,pentru mine a fost o cheie a rabufnirii mele sufletesti,cand totul este sevraj si deceptie.O prea dulce noapte de nesomn si ganduri,concluzii care mai rau ma agita si invartesc toate gandurile mele,le poarta prin fiecare por si sfarsesc intr-o picatura sarata pe buze.O prea scurta noapte in care fiecare senzatie deopotriva iti provoaca neliniste,nesomn, in care vizualizezi cu ochii  minti orice gest si orice sunet scos de corpul tau lacom care cerseste un petec de uman.Si parca dimineata vine oarecum resemnata si totusi biruitoare asupra celor cateva ore de liniste-zbucium,in care chiar si rotundul colorat al astrului te impovareaza de la inceput cu gandul revenirii in cruda realitate,falsitate absoluta.Si m-am tinut de cuvant ca nu o sa mai calc pe vechile urme sterse ale firii mele...si m-am tinut de cuvant.SI fizicul se trezeste obosit usor ,usor satul de monotonia cotidianului in si mantuit de putina liniste; liniste apasatoare a noptii,o noapte dulce cu ganduri grele si sarate,inecate intr-un fum gros de tigara,fum care intra si iese,se pierde in aerul rece,racoritor al diminetii,aer care stinge un pic din vulcanul aprins care se numeste sufletul meu....