Naivitate...
M-am oprit din lucru pentru ca trebuia sa imi astern gandurile ce ma framanta,ganduri mai mult sau mai putin frumoase,ganduri adanci,framantari de zi cu zi.
In ceea ce sunt intotdeauna am fost naiv si sunt.Sunt naiv pentru ca nu vad anumite lucruri clare care se deruleaza in fata mea,sunt naiv pentru ca sunt optimist si spun:"Lasa ca maine poate va fi mai bine"traind cu speranta ca totul se va schimba in bine,sunt naiv pentru simplul fapt deoarece crezand in anumite lucruri care pentru mine inseamna ceva denot superficialitate si incapatanare,sunt naiv pentru ca visez la o lume mai buna o lume mai cinstita si o lume in care iubirea este lucrul primordial,sunt naiv pentru ca imi pasa de anumite persoane si ma gandesc la ele...sunt naiv.Nu mi-e frica de naivitatea pe care o am si pe care o arat,este ceva din personalitatea mea si mi se pare umana,bineinteles nu dusa la extreme.Lucrul cel mai naspa e ca pentru unele persoane faptul ca esti optimist si ca poti visa la lucruri frumoase e o slabiciune,iar alte persoane profita din plin de aceasta naivitate fortindu-te sa accepti niste lucruri cu care nu ar fi nici el de acord doar pentru simplul fapt ca asa este el si trebuie sa accepti fiecare decizie de a lui
In ultima vreme in mod ciudat am fost umarul pe care au plins multe persoane,multe persoane au venit la mine si si-au spus ofurile,supararile,tot ce gandeau si au cerut un sfat,au varsat o lacrima sau mai multe si au asteptat un sfat,o parere care nu a intarziat sa apara.Am fost sincer si mi-am dat interesul sa fiu aacolo pentru ei asa cum am stiu eu mai bine.In ultima vreme,probabil lumea din jurul meu ma vede un pic schimbat si au incredere in mine si in sfaturile mele.Imi place lucrul asta si jur ca oricine are nevoie de mine voi fi acolo pentru el cu orice il poate ajuta.Totusi simt ca in ultima vreme nu stiu,ma simt altfel pentru ca desi am fost acolo pentru toti se pare ca toti cam plec dupa sfaturile mele,toata lumea isi vede de viata lui,de treburile lui si mi se pare ca sunt o unealta cam naiva care este folosita doar in anumite momente.As vrea sa cred ca nu este asa..insa asta simt...Parca timpul trece pe langa mine si toate persoanele merg pe drumul lor si mi se pare ca eu sunt un pic cam ratacit.Parca m-am blocat undeva.In fine.. optimismul meu imi spune -Si maine e o zi...o zi in care totul se va schimba.
In ceea ce sunt intotdeauna am fost naiv si sunt.Sunt naiv pentru ca nu vad anumite lucruri clare care se deruleaza in fata mea,sunt naiv pentru ca sunt optimist si spun:"Lasa ca maine poate va fi mai bine"traind cu speranta ca totul se va schimba in bine,sunt naiv pentru simplul fapt deoarece crezand in anumite lucruri care pentru mine inseamna ceva denot superficialitate si incapatanare,sunt naiv pentru ca visez la o lume mai buna o lume mai cinstita si o lume in care iubirea este lucrul primordial,sunt naiv pentru ca imi pasa de anumite persoane si ma gandesc la ele...sunt naiv.Nu mi-e frica de naivitatea pe care o am si pe care o arat,este ceva din personalitatea mea si mi se pare umana,bineinteles nu dusa la extreme.Lucrul cel mai naspa e ca pentru unele persoane faptul ca esti optimist si ca poti visa la lucruri frumoase e o slabiciune,iar alte persoane profita din plin de aceasta naivitate fortindu-te sa accepti niste lucruri cu care nu ar fi nici el de acord doar pentru simplul fapt ca asa este el si trebuie sa accepti fiecare decizie de a lui
- SI EU AM O GROAZA DE DEFECTE INSA NU FORTEZ PE NIMENI SA MI LE ACCEPTE
- SI EU FAC O GRAMADA DE PROSTII PENTRU CARE IMI CER DE FIECARE DATA IERTARE CAND SIMT CA AM GRESIT.
- SI EU SUNT EGOIST SI INCAPATANAT SI AM ALTE DEFECTE SI NU FORTEZ PE NIMENI SA MI LE ACCEPTE
In ultima vreme in mod ciudat am fost umarul pe care au plins multe persoane,multe persoane au venit la mine si si-au spus ofurile,supararile,tot ce gandeau si au cerut un sfat,au varsat o lacrima sau mai multe si au asteptat un sfat,o parere care nu a intarziat sa apara.Am fost sincer si mi-am dat interesul sa fiu aacolo pentru ei asa cum am stiu eu mai bine.In ultima vreme,probabil lumea din jurul meu ma vede un pic schimbat si au incredere in mine si in sfaturile mele.Imi place lucrul asta si jur ca oricine are nevoie de mine voi fi acolo pentru el cu orice il poate ajuta.Totusi simt ca in ultima vreme nu stiu,ma simt altfel pentru ca desi am fost acolo pentru toti se pare ca toti cam plec dupa sfaturile mele,toata lumea isi vede de viata lui,de treburile lui si mi se pare ca sunt o unealta cam naiva care este folosita doar in anumite momente.As vrea sa cred ca nu este asa..insa asta simt...Parca timpul trece pe langa mine si toate persoanele merg pe drumul lor si mi se pare ca eu sunt un pic cam ratacit.Parca m-am blocat undeva.In fine.. optimismul meu imi spune -Si maine e o zi...o zi in care totul se va schimba.
Comentarii