My silence, my words
My silence.... my words
Cuvintele mele sunt un accesoriu esential al tinutei purtate in perioadele de singuratate pe care le simt deseori.
Cu tratamentul ajuns la
doza maxima suportata de
falsitate , superficialitate si prostie , ma refugiez in spatele mastii care
exprima indiferenta, plictiseala, in acelasi timp sperand ca cineva sa arunce un
strop de speranta, strop care imi poate potoli setea in pustiul asta de suflete.
Am terminat de mult cu autoflagerarea mea ca persoana , cu gasirea unor
potentiale explicatii la nonconformismul meu si la repulsivitatea pe care o
resimt atunci cand dau ochii cu
idiotenia exprimata cras.
Timpul trece greu
atunci cand actiunile sunt repetitive, cand apare monotonia... incerc sa
imi pacalesc sufletul si mintea cu exercitii de motivare personala ....sunt
momente in care mi se pare ca pierd un
pic mai mult notiunea timpului. Simt nevoia de a ma simti iubit ,chiar si de
cineva incapabil sa inteleaga o mica parte din mine....si ma arunc pentru scurt
timp in valuri mult prea sarate pentru gusturile mele. Realizez ca iubirea in
perceptia mea nefasta dar totusi atat de necesara destinului meu este sinonima
cu trairi de o profuzime aparte. Perioadele mele de solititudine m-au invatat
faptul ca intr-un mod curios nu reusesc sa rezonez la comunele sentimente
superficiale manifestate intr-o relatie. Pentru mine nu e asa... Semnificatia
cuvantului “a simti” este una sacra si pura. Ma simt atras de cuvinte ,de
comunicare, de mister... inteligenta cognitiva ce imbraca o latura emotionala
dezvoltata. Si nu ma pot multumi niciodata cu un trup frumos sculptat ...fara
continut, e vorba doar de o placere temporara , placere ce dispare dupa cateva
doze.
Sufar de ambitie si incapatanare cronica ...
Comentarii