My silence, my words

My silence.... my words
Cuvintele mele sunt un accesoriu esential al tinutei purtate in perioadele de singuratate pe care le simt deseori.
Cu tratamentul ajuns la  doza maxima  suportata de falsitate , superficialitate si prostie , ma refugiez in spatele mastii care exprima indiferenta, plictiseala, in acelasi timp sperand ca cineva sa arunce un strop de speranta, strop care imi poate potoli setea in pustiul asta de suflete. Am terminat de mult cu autoflagerarea mea ca persoana , cu gasirea unor potentiale explicatii la nonconformismul meu si la repulsivitatea pe care o resimt atunci cand  dau ochii cu idiotenia exprimata cras.
Timpul trece greu  atunci cand actiunile sunt repetitive, cand apare monotonia... incerc sa imi pacalesc sufletul si mintea cu exercitii de motivare personala ....sunt momente in care  mi se pare ca pierd un pic mai mult notiunea timpului. Simt nevoia de a ma simti iubit ,chiar si de cineva incapabil sa inteleaga o mica parte din mine....si ma arunc pentru scurt timp in valuri mult prea sarate pentru gusturile mele. Realizez ca iubirea in perceptia mea nefasta dar totusi atat de necesara destinului meu este sinonima cu trairi de o profuzime aparte. Perioadele mele de solititudine m-au invatat faptul ca intr-un mod curios nu reusesc sa rezonez la comunele sentimente superficiale manifestate intr-o relatie. Pentru mine nu e asa... Semnificatia cuvantului “a simti” este una sacra si pura. Ma simt atras de cuvinte ,de comunicare, de mister... inteligenta cognitiva ce imbraca o latura emotionala dezvoltata. Si nu ma pot multumi niciodata cu un trup frumos sculptat ...fara continut, e vorba doar de o placere temporara , placere ce dispare dupa cateva doze.

Sufar de ambitie si incapatanare cronica ...

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Motto: ECHILIBRU

Muzică,va rog!