Septembrie... JOi

 M-a cuprins inspiratia si dorul de a scrie....Aproape in fiecare zi gandul meu ratacitor poposeste si in gara    ABOUT LIFE dar de fiecare data renunta ,impins parca de  o fantoma catre adancurile gindurilor mele, unde se pierde un timp, dupa aceea renaste din propria cenusa ,si revine sa bantuie linistea aparenta.Chiar daca s-au intimplat multe de la ultima postare, parca curajul ala nebun de a spune lucrurilor pe nume si inspiratia de a-mi alege cuvintele, unul cate unul din sertarasele mintii nu mai este la fel ca la inceputul anului. Un singur cuvint imi vine in cap: MATURIZARE. Oare asta e ceea ce m-a impiedicat sa scriu sau de fapt e doar o lipsa acuta de subiecte? Asta e o intrebare buna la care trebuie sa imi gasesc singur  raspunsuri... la fel de bune...
   
In multe dintre postarile mele am pendulat intre iubire si dezvoltare personala, lucruri interesante care mi s-au intimplat si mie si care m-au ajutat sa mai descopar inca in graunte de nisip din plaja sufletului.Am fost scaldat de apele reci si mareele au adus pe tirm persoane sau intimplari care m-au facut sa ma intreb CINE SUNT EU?si inca continui sa ma intreb pana cand ultimul fulger de pe cerul vietii se va stinge.Straine sau nu, gindurile m-au indreptat pe o cale pe care nu aveam curaj sa pornesc sau pur si simplu nu gaseam pancarta pe care scria mare Start,pancarta care astazi imi pare asa departe.Cu pasi stingaci si mici, cu inima batind ca nebuna in piept,cu ochii in patru, uneori furand doar o privire catre orizont, am plecat din confortul si siguranta pe care mi le oferea mica mea bula, micul meu univers.Curand am fost furat de peisajul locurilor noi pe care le descopeream si ma descopeream, incat privirea nu a mai fost suspicioasa,nu am mai tinut  scutul ridicat pentru a ma apara de orice pericol ,ci am descoperit pieptul, cu inima batind in continuare ca aripile unui pasari colibri aflate in zborul spre libertate.Priveam cu bucurie si cu o pofta neobisnuita  insotita de curiozitate debordanta, orice sentiment nou care imi inunda mintea, inima , sufletul.Am mers pe drumuri tari, cu hopuri, pe ploaie, pe soare, am plins, am ris,am impresionat ,am dezamagit,am gresit, am cunoscut, m-am ofticat, am fost gelos,orgolios, prost, destept.... VIU... m-am simtit viu.Si sunt aici, calit cu fiecare zi care trece,facand cunostiinta in fiecare zi cu mine, in acelasi timp fiind cel mai mare critic, dusman sau prieten al meu.Nu ma intelegeti gresit, nu o spun ca un egoist absurd.Imi place sa cunosc oameni, sa cunosc persoane   cu care pot face "troc" cu micile piese de puzzle care ne compun.
Cea mai mare lectie pe care am invatat-o a fost cea despre Orgoliu.Am aici un clip,care l-am descoperit in momentul potrivit pentru linistea mea.Orgoliul e un lucru cu care m-am luptat multa vreme... si nu pot spune ca l-am invins complet... in fiecare zi incerc sa il controlez ,sa fiu constient de el si sa il mentin la cote minime. Singurul lucru care a functionat pentru mine si care m-a facut sa vreau sa inving  acest defect a fost iubirea si  daruirea. Prin ele si prin multe cazaturi, multe mustrari de constiinta  si multi nervi am reusit intr-un final sa il controlez si asta sincer a reprezentat o mare victorie pt mine.Pentru ca esti un om mai bun, mai rational  si mai sigur pe tine atunci cand poti spune ca iti poti controla orgoliul.Si ce daca nu ai dreptate, si ce daca recunoasti ca ai gresit...Crezi ca nerecunoscand te face un om mai bun? dimpotriva, capacitatea de a-ti recunoaste greseala este o calitate si nu un defect , nu o slabiciune.Dupa parerea mea e acelasi lucru ca diferenta dintre minciuna si sinceritate, iar capacitatea de a recunoaste greseala = uman, intelepciune.
Daca nu v-am convins, mai am niste asi in mineca:
sa ai curajul de a recunoaste ca ai gresit
eu si orgoliul meu
Despre orgoliu


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alpinism....

My silence, my words

De azi încolo