Motto: ECHILIBRU


                                                     A trecut ceva timp…. Poate ceva mai mult.





                       In ultima vreme am fost atit de preocupat de foarte multe lucruri incat am uitat sa scriu,fie chiar si o singura fraza  care sa ma deconecteze cumva de tot ceea ce se intampla in jurul meu
                     A ajuns sa se intimple atit de multe lucruri si cu atat de mare rapiditate incat ma tem sa nu clachez, ma tem ca nu o sa le fac fata.Am ajuns sa fiu intr-o continua cautare de timp extra la job si cumva toate  responsabilitatile care mi se pun in cap ma fac sa ma opresc,sa ma pun in fund, in mijlocul incaperii,si sa urlu cat ma tin plamanii ca vreau timp si pentru mine,vreau sa ma relaxez.
                    Timpul pe care se presupune ca il am liber dupa programul de 8 ore nu il pot folosi ca sa fac lucrurile care imi plac,ci doar ma pun in fata TV-ului si cu mintea ma gindesc sa gasesc o solutie pentru o mai buna organizare…. Pentru ca recunosc, sunt un dezordonat in ceea ce priveste organizarea timpului,a obiectelor din jurul meu, a prioritatilor in viata, si de multe ori ,naiv ,cred in ceea ce simt, si cred ca lumea intr-adevar e buna si onesta.
                    De ceva timp sunt stresat si senzatia de stres realizez ca a crescut odata cu trecerea timpului… la fel si responsabilitatile.Suntem in secolul hipervitezei si ne miscam alergand intr-o parte si alta ca niste road-runners vinati de dorinte ,idealuri,scopuri…si lucrul cel mai naspa e sa ai colegi de munca care apartin unui alt stil de viata,unei alte generatii si aici ma refer la persoanele mai in virsta,ele fiind obisnuite cu un alt stil de a lucra si puse in fata realitatii,acum cand un document ajunge doar in cateva secunde dintr-o parte a lumii in cealalta ,dau in umerii si spun ca nu inteleg tehnologia din zilele noastre si ca nu mai pot si te responsabilizeaza pe tine cu atributii de ale lor.
                   Sunt un om tanar, fara sotie,fara copii,si fara macar o iubita care sa ma astepte acasa.. deci conform logicii invechite, am foarteee mult timp liber,si nu strica sa mi-l ocup cu munca, ca na castig experienta si o sa imi foloseasca mai tarziu in cariera.
                                              Asa ca stau si eu ca un om simplu  si ma gindesc:
                  Oare merita toate sacrificiile pe care le facem la job in viata noastra?Conteaza sa muncim pe rupte, sa nu avem timp liber si in timpul liber sa ne gindim iar la hirtii si hirtiute pe care nu mai stii ce sa le faci ca sa scapi de ele?Merita sa iti ignori somnul si merita sa iti ignori corpul atunci cand el cerseste un pic de odihna?Merita sa iti refuzi prieteni cu clasicul raspuns: “nu am chef, sunt obosit” sau “nu pot, ca am treaba “? Merita sa dispari din viata de cuplu si sa te refugiezi in ginduri,stres,probleme, sa te indepartezi de comunicare si afectiune?
                                               Pentru mine,si dupa parerea mea sincera, NU.
                                                              Definitie: ECHILIBRU
                    As fi nebun daca as zice ca ar trebui sa las cariera si sa ma refugiez in viata mea personala.Nici asta nu ar fi o solutie.Toate trebuie sa fie intr-un imens echilibru: cariera,familia,prieteni,iubirea,tu. Pentru toate trebuie sa acorzi aceeasi importanta.Ele te fac mai complet.Persoanele care nu stiu sa faca acest lucru sau care nu vor sa faca acest lucru alegand ori una ori cealalta, sfarsesc prin a fi singure sau a avea regrete sau frustrari, purtand vesnic in creier intrebarea: si daca…? Vrei sa fii o persoana de succes, o persoana completa realizata in adevaratul sens al cuvintului? Invata intai sa iti creezi  propriul tau echilibrul interior.Pana atunci, dupa  parerea mea,nu vei cunoaste cu adevarat fericirea si nu vei afla cu adevarat sensul vietii, ceea ce te-a facut sa fii, sa respiri si sa existi acum,aici,in locul asta.Fiecare din aceste lucruri sunt esentiale pentru sanatatea ta mentala,  evolutia ta ca om, crearea principiilor si realizarea telurilor.Si nu cred ca impartirea timpului in mod corect intre cele enumerate mai sus ar crea echilibrul.NU TIMPUL este solutia, ci dedicarea cu care o faci.Poti petrece cu familia doar cateva ore insa daca intr-adevar chiar esti acolo,asta conteaza cel mai mult, asta ar trebui sa te multumeasca pe tine si apoi pe cei din jurul tau. Un adevarat Tu conectat la ceea ce se intampla in jurul tau aratand dedicare si apreciere ,dezvalundu-ti sentimentele si aratandu-le,asta face ca un om sa creasca(si nu fizicJ). Asta cred ca inseamna organizare  si echilibru.
                Personal, sunt in cautarea echilibrului, nu pot spune ca l-am gasit pentru ca mai am atit de mult de invatat de la oameni,de la viata, de la mine.
               Sincer as vrea atit de mult sa cunosc o persoana care intr-adevar a gasit chestia asta despre care vorbesc ,Echilibrul si sa il intreb cum reuseste sa faca toate lucrurile astea,dar pe masura ce scriu imi dau seama ca nu poti invata pur si simplu de la alte persoane cum sa iti pui in balanta lucrurile importante din viata ta si sa incerci sa le faci in asa fel incat sa fie in echilibrul.Lucrul asta se invata,si difera de la persoana la persoana.
             Fiti sinceri cu voi si incercati sa va gasiti echilibrul interior pentru ca altfel intreaga voastra viata va fi un calvar sau mai rau,cei care vor trai in jurul vostru, familie ,prieteni, se vor chinui incercand sa inteleaga un om care nu se intelege el insusi.




Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

My silence, my words

Muzică,va rog!