REV....

Asteptam atat de mult Revelionul de anul acesta,si sincer imi facusem planuri serioase dar.... refuzul Domnisoarei Soul a picat ca un trazanet pentru mine.Hotarat sa ma distrez cat mai bine si hotarat sa uit de refuz, la al doilea apel pe care l-am dat am aflat de o petrecere pe care o dadea un fost coleg de liceu, un amic de al meu,si pur si simplu am fost invitat...Insa nu a fost deloc asa cum ma asteptam sau cum eram obisnuit eu sa decurga un revelion.
Pot spune ca seara de31 decembrie a inceput cu un drum interesant.Mergand spre casa amicului pur si simplu imi sareau in minte seminficatiile fostei relatii. Mi-am dat seama ca am facut cel mai important lucru din viata mea pana in momentul asta.Eu prin ceea ce reprezint, am reusit sa transmit acest lucru si altei persoane,am reusit sa rup o bucatica din mine si sa i-o pun in palme si sunt absolut sigur ca peste tot pe unde va merge si orice va face nimic nu se va ating de mine,de acolo din inima ei.Nici realitatea si nimic altceva ,nimeni din lumea asta nu va reusi sa ajunga acolo.Stateam si ma gandeam...ca pana la urma asta e cel mai mare dar pe care il poti face unei persoane... sa rupi o bucatica din sufletul tau.. din tine si sa i-o oferi neasteptand nimic in schimb.Daca as putea face acest lucru cu fiecare persoana din lumea asta...stiu ca ar fi posibil sa schimb macar cu un milimetru lumea in mai bine.Sincer, m-a bucurat enorm gindul asta.
Petrecerea a fost un cadru esential pentru a fi mai atent, sa observ gesturi,si lucruri care de obicei multora le scapa. nu mai facusem lucrul asta pana acum.Sa ma pot concentra doar asupra unui lucru netinand cont de celelalte din jurul meu.Nu spun ca am fost centrat pe chestia cu observatul si nu m-am distrat...A fost reconfortant sa stiu ca ma pot concentra mult mai bine atunci cand doresc lucrul asta, nefiind distras de alte 10 lucruri care se intimpla in jurul meu....M-am distrat bine.. cu exceptia muzicii .Se pare ca un singur gen  de muzica toata seara si anumite melodii repetandu-se chiar si de 4-5 ori ajung la un moment dat sa-ti polueze fonic urechile,poluare care inevitabil prevestea plecarea mea inevitabila.Probabil starea asta de spirit precum si siguranta dovedita in discutii,contactul vizual si cine stie, anumite miscari de dans au facut din mine o atractie, lucru ce nu l-as fi vrut. O proaspata admiratoaresi-a pus repede in actiune armele din dotare si cu miscari indraznete mi-a dat de inteles ca vroia mai mult decat un simplu dans.... SI NU M-AM INSELAT...Atit timp cat incercarile ei nu sareau calul i le-am permis,cand a devenit prea insistenta am pus-o la locul ei.Dupa o atingere indrazneata si o invitatie in camera alaturata, i-am spus pur si simplu ca nu ma intereseaza
Nu venisem la petrecere pentru lucrul ala.In trecut nu as fi refuzat-o,insa acum e altceva.Puteam sa ii dau 100 de motive pentru care nu ma interesau avansurile ei primul dintre ele, fiind acela ca nu vroiam sa imi complic viata... fiind mai confuz decat sunt acum.Si in plus nu era genul meu :)Odata lamurita chestia ,nu m-am mai simtit vinat si se pare ca totul se rezolva de la sine...Domnisoara a sfirsit in bratele altuia, si eu m-am ales cu altceva mult mai important pentru mine.. ganduri.
Si am ajuns la momentul plecarii mele,moment in care nu ma mai simteam atras de ceea ce se intampla in jurul meu,moment in care muzica a devenit enervanta.Vroiam liniste, sa gandesc,sa imi asez in minte tot ce se intamplase.Si cu o scuza politicoasa urmata de un generos La multi ani!!si Distractie placuta!!!plec spre casa multumind gazdei cu un zimbet si cu stringere de mana calda.
Celalalt drum,cel d intoarcere spre casa a fost la fel de interesant.Dupa zgomotoasa muzica pot spune ca am fost usurat sa aud linistea diminetii,aerul rece care imi ataca obrajii,facandu-i sa semene un pic cu petalele unei flori de mac.Digeram cu fiecare pas ce s-a intamplat si mergand, pasind, ideile imi curgeau valuri...savuram linistea.Pe drum am ajuns la concluzia ca trecerea dintre ani e doar o simpla seara nu este ceva deosebit,si o data terminata seara, totii ne intoarcem la lucrurile noastre cotidiene.In viziunea mea Revelionul era mult prea supra apreciat,gindirea aceasta fiindu-mi poate insuflata de traditiile familiale la care am luat parte .TRaiam cu obisnuinta ca cel putin 90% din persoane petrec cu mare fast trecerea dintre ani,cu sampanie,artificii ,muzica si dans.Nu este asa cum ma asteptam sa dau, in drumul spre casa,de cel putin 10 petreceri, la apartament sau casa insa ciudat...nici o petrecere tumultoasa cu exceptia celor 2 baruri unde lumea dansa.TReceam prin fata pietii  unde a avut loc concertul din seara asta,si vedeam persoane cum string echipament ,tarabe si ma gandeam:Persoanele acelea de ce nu sunt la o petrecere?
.. urmat tot de raspunsul meu.Pentru ele e doar o simpla seara de munca ca pentru multi de altfel.Si asta este... Gindeam gresit.Gandeam ca trecerea dintre ani este un eveniment important care trebuie sarbatorit cumva( party,muzica,dans.etc)pentru ca asa sunt obisnuit eu.FAmilia mea a avut grija ca fiecare noapte dintre ani sa o sarbatorim intr-un cadru festiv.Oricum e relativa chestia.Nu ai nevoie de toate ingredientele pentru a te simti bine.Fiecare dintre noi se poate distra intr-un mod diferit.Nu trebuie facut din seara de 31 decembrie un eveniment important, un motiv de sarbatoare.E doar o seara care se repeta la fiecare 12 ore.
Ma bucuram din ce in ce mai mult de liniste,de luminite,care in curind nu o sa mai fie,de concluziile la care ajungeam,de lucrurile pe care le vedeam in calea mea.PArca le priveam cu alti ochi.
Imi sare gandul la  Domnisoara Soul si la mesajul pe care l-am scris si pe care nu am avut ocazia sa il trimit.In fata sediului unei banci,ma opresc,scot telefonul gindindu-ma ca nu am nimic de pierdut si dau repede SEND.In mintea mea vroiam sa imi raspunda la mesaj,sa vorbesc cu ea inca o data in seara asta.Imi face bine sa vorbesc cu ea,vocea ei calda,feminina era incununarea serii si linistea gindurilor meleDupa ce i-am trimis mesajul, pe masura ce inaintam spre casa la nimic altceva decat la telefonul care nu mai vibra odata ,anuntand-o pe ea.
O scurta ratacire de moment, imi spun si iar ma concentrez asupra pasilor,asupra masinilor ,luminilorsi drumului ce se scurta ajungand in preajma casei.Vroiam atit de mult ca gindurile mele din momentul asta, sa ramana scrise undeva,nu vroiam sa le pierd,sunt o parte din mine...de fapt am pierdut de-a lungul vremii prea multe ginduri,nescriindu-le.In acelasi timp,stiam ca odata intrat in casa,nu o sa mai am inspiratia necesara fiind distras de comfort si poate de oboseala.ASa ca ma hotarasc sa raman afaraca sa mi le astern pe o foicica,pe orice.PIx aveam deja in buzunarul hainei,luat mai devreme de acasa.Vroiam sa pastrez traditia inceputa anul trecut(cu o foicica pe care sa imi scriu dorintele mele la inceput de an,foicica ce urma sa fie purtata de mine in portofel.).
In apropiere de non-stop,unde vroiam sa cumpar un caiet,telefonul incepe sa vibreze in buzunarul pantalonilor,urmat de o sonerie linistitoare.Era ea ,Domnisoara Soul...Am vorbit cu ea.. si i-am spus planul meu,uitand sa ascund entuziasmul pe care il am la auzul vocii sale,entuziasm datorat si gindurilor bizare pe care le aveam.
Ciudat ...asa i se pare si ei ideea  mea precum si atitudinea mea.O pune pe baza alcoolului sau poate pe baza posibilelor experiente intime cu femei din seara asta.Nu o condamn, si mie imi paream ciudat,ciudat de logic,lucid ,neobisnuit.Dupa o scurta convorbiresi LA MULTI ANI!!!inca odata, convorbirea se termina.
Imi face bine sa vorbesc cu ea....De fiecare data cand simt ca nu mai am forta, imi da puterea necesara sa lupt cu conceptiile mele,sa imi pun intrebari,sa doresc sa mai fac un pas inainte.
NOn-Stopul se pare ca nu este echipat pentru a raspunde planului meu
- Nu avem caiete,coli sau altceva pe care sa scrii la ora asta
Dau sa plec..
-Dar am totusi niste carton pe care il folosesc eu...daca vrei iti pot da din acela.
-Da, va rog,spun eu usurat,ca am noroc .
Si cu micul carton in mina de abia asteptam sa ajung pe banca din fata scarii de bloc pentru a scrie.Ma uit la el, pasesc,si pentru ceea ce vreau eu sa scriu mi se pare mic
Dar totusi e ceva nu?
Banca din fata scarii e inca o data un pas inapoi,poate factorul decisiv de a nu mai scrie.NU este luminta si nu vad absolut nimic...:(
Sau poate ca nu...
Plec...
Nu vreau sa se termine asa seara asta.. vreau sa scriu
Ma duc in parc ,unde pe o banca am in sfirsit tot ce imi trebuie: un carton, un pix ,lumina si idei cat cuprinde.Scriu o fraza si ma uit la persoanele care se intorc de la petreceri.Ati facut vreodata sex cu o straina,care, in mijlocul noptii pleaca, cu un aer de curva, genul ala de persoana folosita si apoi aruncata?Cam asa ceva mi se par si ei.Corpul meu devine incet,incet prea greu de controlat din cauza frigului,la fel si mina,iar cartonul se umple de cuvinteHOtarasc sa continui acasa,asumandu-mi riscul distragerii atentiei
Nu s-a intamplat asa...
Si acum sunt in pat scriind pe un caiet gasit prin casa despre seara asta
ASternand totul pe foaie,cu fiecare cuvint scris ma simt mai linistit,mai impacat cu mine, mai aranjat in gindire.IMi doresc sa scriu mai mult si mai bine.Sunt constient ca sunt un antitalent la partea artistica a scrisului..dar gindurile mele nu sunt artistice
Gindurile mele sunt brute,culese din oceanul numit minte si scrise doar pentru a ma ajuta,pentru calmul meu,ordine si evolutie.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alpinism....

De azi încolo

Post scriptum...