un gand..o luna...si eu

si stau.... in sunetul trist al unui instrument care imi suna dulce in suflet...inchid ochii,aproape pot sa simt cum vibreaza ceva in mine,e oare ceva trist sau ceva vesel... nu stiu
M-am schimbat...acum gandesc mult mai mult si simt la fel de mult... sunt altfel,ironia este ca nimeni nu este langa mine si nimeni nu vrea sa ma inteleaga,fiinta si gandirea mea este de neinteles pentru altcineva.Nu mai astept nimic,nici un telefon,nu mai... cat trebuie sa ma chinui ca sa fiu inteles si eu...ma resemnez... sunt o fiinta de neinteles..ok. ma ridic si ma duc sa fiu liber.. in natura, sa simt vantul serii pe chip,poate el poate sa ma inteleaga, sa stinga cu o simpla adiere dorul...ma doare ca nu sunt inteles...aceeptat asa cum sunt sorry for that plec...unde?pana pe luna si nu stiu cand vin inapoi si cum vin....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alpinism....

De azi încolo

Post scriptum...