Sunt obosit pshic in momentul acesta. Pe langa faptul ca ma deranjeaza miscarea dezordonata din jurul meu , cel mai mult ma deranjeaza disponibilitatea mea de a ajuta ....Dak nu eram asa de saritor pentru orice rahat probabil acum nu eram asa de obosit.... cum e sa ii spui unei persoane de vreo 3 ori lucruri simple si sa nu inteleaga..... incerc sa imi pastrez calmul si optimismul, incerc sa ma refugiez in Neverland... insa chiar si Neverlandul este departe de mine...Imi vine sa urlu...De fapt urlu dar nu ma aude nimeni... Toata fiinta mea urla din rasputeri dar nu ma aude nimeni.... si e trist...orice zgomot din acest loc a ajuns sa imi zgarie urechea, a ajuns sa ma apese...sper sa fie doar o stare de moment.... nu vreau sa fiu asa....vreau .......vreau multe.... dar intai vreau sa ma asculte cineva...... ANYBODY IS AVAILABLE???
Poți să-i dorești cu adevărat binele cuiva pe care l-ai iubit?
.png)
Este o întrebare care s-a născut de curând: Poți să-i dorești sincer binele cuiva, să-i oferi sfaturi curate și intenții bune, dacă acea persoană a fost, cândva, iubirea ta? Cred că da — dar cu o condiție esențială: să te fi împăcat tu cu povestea. Nu cu persoana, nu cu finalul, ci cu ceea ce a fost în tine și cu ce a rămas. Când nu mai ai nimic de demonstrat, nici ție, nici ei, atunci binele pe care îl dorești este pur. E o binecuvântare lipsită de greutate. Nu vine cu speranța unei întoarceri, nici cu dorința de a „arăta” ceva. E doar un „Să fii bine, om frumos”, spus cu inima liniștită. Sau poate că și acel „bine” pe care i-l dorești nu e în totalitate pur... Poate că, fără să vrei, în el mai pulsează o fărâmă din ce a fost cândva. O amintire, o scenă, un „dacă” nerostit. Poate că și bunătatea ta, deși sinceră, mai poartă în ea o nuanță din ceea ce a însemnat acea persoană pentru tine la un moment dat. Pentru...
Comentarii