Alpinism....

Niciodata…. Un cuvant inventat pentru a exprima neputinta,un cuvant prin care destinul iti sopteste ca intotdeauna are puterea sa invinga,sa fie cu un pas inaintea ta.
Niciodata… nu se intampla un lucru daca acel lucru nu este destinat sa se intample. Regula aspra de baza ne face de fiecare data sa ne simtim inferiori sansei ,sortii, puterii si ambitiei noastre.Ne jucam cartile la jocul numit viata, insa cateodata ne trezim la masa gresita… jucand blackjack la o masa de poker!?!
Am o predispozitie sa aleg cele mai dificile si complexe persoane, cu trairi si drame aproape colosale… Am senzatia ca inteligenta e direct proportionala cu nefericirea…Aleg astfel de persoane pentru ca altfel… nu as mai fi eu,  nu m-as mai simti autentic.
Niciodata  nu intalnesc persoane care in interiorul universului lor e roz … o campie nesfarsita, plina cu maci , soare si  usi deschise. Ajung la concluzia ca poate nici nu exista, totul e doar un mit fabricat de cativa neuroni de-ai mei responsabili cu imaginatia.
Gasesc oameni care imi aprind interesul, oameni construiti dupa acelasi calapod, oameni care spun mai mult decat arata, oameni care poarta masti, nu pentru a fi interesanti, ci doar pentru a-si ascunde  bunatatea si trairile sufletesti de restul, oameni din ce in ce mai rari , mai valorosi, mai predestinati nefericirii. Universul lor e brazdat  de muntii inalti cu prapastii adanci,cu zile de soare, urmate de nopti reci si zile ploioase.Oameni care si-au construit lanturi muntoase din experientele anterioare, ingropandu-si nefericirile in abisurile ferite de lumina, iar reusitele si fericirea pe cel mai inalt pisc, undeva deasupra norilor,piscuri acoperite cu indisponibilitate emotionala, brazdate de vanturi numite dorinte . Oameni care, au atat de compact interiorul sufletului lor , incat e aproape imposibil patrunderea unui sambure de speranta.Oameni care ma bucur ca exista, pentru si despre care scriu.
Imi plac genul asta de oameni ,desi e o intreaga lupta pentru mine sa ii inteleg, sa fac parte din viata lor, sa pot sa le inspir incredere. Imi iau ancorele,carabinierele,coltarii, hamurile, pioletii si tot ce este necesar pentru escaladat muntii. Ma declar un alpinist convins , gata sa infrunt  furtunile ce ma asteapta, inarmat cu ambitie si cu dorinta de a schimba lumea in bine .Si nu astept nimic in schimb.
De ce ?

Because you are there!    (link there)  



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

My silence, my words

De azi încolo