Muzică,va rog!

Ante scriptum:
Fara reguli ... asa e bine sa scrii.
Nu iti asterni viata in cuvinte, pe hartie doar ca cineva sa vina sa iti spuna ca ii lipseste inceputul, diacritice sau mai stiu eu ce ... cum ar fi sa simti in diacritice?! In cele mai multe cazuri tocmai insiruirea astea de idei  neavand o logica reprezinta  exact starea ta. Si e bine atat timp cat stii ca navighezi in ape tulburi  doar pentru a ajunge undeva .


Ascult de cele mai multe ori voci ... sau suflete. Si pe cele mai multe nu le inteleg ...Imi sunt necunoscute caile sau limbajul lor colorat, dramele, bucuriile sau experientele dobandite in urma scrijelirii lor cotidiene. Da, nu stiti ca sufletele se scriu? La fel cum se scriu discurile de vinil.
In fiecare zi , in fiecare secunda,
cu fiecare gand sau experienta avuta
.....................................................
 Se mai adauga o nota in cantecul vietii ... se zgarie sufletul , cu rani adanci sau deopotriva rani superficiale , insa in urma tuturor raman cicatricile... linii pe disc de vinil, linii pe suflet. Fiecare dintre noi  avem un cantec de redat, cu note triste , urmat de tonuri vesele, precum o arie de Beethoven. Cred cu ardoarea ca cel mai mare hit e inca nescris si fiecare dintre noi putem sa cream un disc de vinil frumos, cu note de modestie, in ritm de  principii sanatoase . Sa  ne bucuram de viata , cu respect pentru ceilalti din jurul nostru,sa daruim  iubire ,sa  ne tinem promisiunile  date , sa luptam ,sa credem ,sa visam , sa zambim  mai mult, sa avem onoare  sunt doar cateva din notele unui cantec de care putem fi mandri, intr-o societate tot mai stearpa,infectata cu atitudine de turma,lipsita de semnificatia cuvintelor “bun simt” si “educatie” ,o societate unde egoismul si interesele  meschine primeaza.Aceasta este provocarea pe care o lanseaza timpul pentru fiecare din noi : sa ne asternem notele pe suflet , in speranta ca ecoul produs va schimba ceva sau pe cineva ... indiferent cat de adanci vor fi cicatricile.
Ascult suflete .... tot mai sarace in note,ascult zgomote. Oamenii nu mai stiu sa isi zgarie frumos sufletul. Au uitat sa iubeasca muzicalitatea, frumusetea  notelor,au uitat sa se iubeasca intre ei. Se grabesc spre  viitor si uita de prezentul tot mai sarac in ochi frumosi, calzi, o imbratisare sincera sau un Buna ,ce faci? spus cu  inima. Zgarie cantitativ nu calitativ discul  precum  un pictor nebun isi picteaza panza zdrentuita.


Azi imi scrijelesc  sufletul   
Imi iau o penita si trag
Cu sange imi tatuez zambetul 

In culori vii il scald... 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alpinism....

De azi încolo

Post scriptum...