About life....

              Intotdeauna,oricat de multe cuvinte ne-am fi spus,in toate modurile posibile si imposibile,o sa existe ,intotdeuna, senzatia ca ca nu ne-am spus suficient, ca am mai uitat ceva,ceva care o sa conteze in ecuatia dintre noi...Ecuatie, in care vesnic o sa ramana o necunoscuta...               Am lasat timpul sa aseze lucrurile nerezolvate si chiar si timpul nu a reusit sa indulceasca amarul pe care il simt atunci cand ma gindesc la ea ,la ultimele clipe petrecute in compania ei.E o naluca ce continua sa imi provoace cele mai profunde simturi si sentimente din corpul meu. De mult am renuntat sa mai imi pun intrebari existentiale despre mine si ea, stiind ca nici un raspuns nu este plauzibil si ca ceva inexplicabil se intimpla atunci cand pur si simplu aud numele ei.  Am lasat iarba tacerii sa creasca intre noi pentru ca nu mai puteam ....ma simteam sfirsit de puteri, obosit sa mai incerc sa lupt pentru sentimentele mele... am lasat-o sa plece chiar daca ea a plecat de mult.

Si  acum la inceputul unei noi zile din vietile noastre evocam pe acei  dintre noi care au daruit totul fara ca noi sa stim ca toata bucuria si buna dispozitie ,fara ca noi sa stim ca toate zambetele si toata bucuria ne-a fost daruita de acolo, din strafundul sufletelor , doar pentru noi…. Pentru a ne simti liberi,mai bucurosi si mai fericiti ca acele persoane exista in viata noastra . De cate ori nu v-a pasat de nimic altceva decat  de fericirea celor din jurul vostru fie ca a fost vorba de prieteni dragi ,de familie sau de cel/cea care v-a cucerit sufletul vostru . Astazi propun ca acele persoane care v-a daruit ceva special in viata voastra fara sa ceara absolut nimic sa fie sarbatorite….merita si ele cel putin o zi din an asa cum si femeile si barbatii, mai nou au privilegiul acesta. Nu o spun ca pe un atac al zilelor care tocmai au trecut,ci ca pe un fapt pe care tindem sa il uitam astazi. Si de ce nu ar fi importante aceste persoane? Eu sincer nu gasesc un motiv plauzibil, doar