About life....

In sfirsit.... ma bucur de crudul si greul confort al camerei mele. - Bine ai revenit, straine... e timpul sa reluam relatia noastra de atacator- victima Nu mi-a fost dor de tine incerc sa ii spun...apesi prea mult pe umerii  mei si reusesti cumva sa te strecori in gindurile mele murdarindu-le cu temeri si tristete.Weekendul asta am reusit sa traiesc...ii raspund,cu zambetul pe buze... dupa o lunga perioada de timp in care mi-ai fost iubita ,te-am inselat... te-am inselat cu toate persoanele pe care le-am cunoscut si cu toate amintirile pe care le-am creat.Am aruncat cu mine in stinga si in  dreapta, am aruncat in fiecare persoana care mi-a intins mana si m-a atins. Simteam nevoia sa respir viata, sa uit ca existi... - Dar ce s-a intimplat cu noi...? ne intelegeam atit de bine odata... odata eram oaza ta de liniste.Ce bine ma simteam cand imi spuneai lucruri atit de dulci! -Incearca sa intelegi ca m-am schimbat, nu mai sunt la fel nu mai vreau sa stau in confortul pe care mi-l ofer

             Castigi atunci cand nu mai ai ce pierde.... asta e o concluzie la care am ajuns de-a lungul unui chinuitor proces mental plin de lucruri triste, dezamagiri, depresie... fiecare experienta trebuie sa te duca intr-un loc, punct cand rationalul si mentalul are puterea sa treaca peste toate trairile pe care le-ai putea avea la un moment dat.De multe ori in prima faza nu stii de ce suferi, de ce te simti rau ,de unde porneste toata greutatea  care iti apasa sufletul si reactia ta la depresie este aceea de a gasi orice mijloc de a uita sau macar  a o ineca cu orice altceva.Gresit... De fiecare data senzatia aceea revine mai puternica, si nu dispare atit timp cat nu o rezolvi. Imagineaza-ti depresia prin care treci ca cel mai mare bataus din cartier...care te loveste in fiecare zi si langa tine ai intotdeauna arme prin care poti contracara, numai ca a doua zi se intimpla la fel si indiferent ce arme ai folosi tot nu ai avea cum sa il ranesti. Pentru ca depresia nu poate fi ranit