NEGRU

         Sufletul meu este un santier de constructii.....ce frumos suna... imi place.Imi place atat de mult ca partea cea mai importanta a fiintei mele, a personalitatii este mereu in constructii,mereu ravasita de lucruri mai mult sau mai putin bune, ca astfel imi da sansa sa ma cobor,sa ma ridic, imi da sansa sa mai modeleze ceva la caracterul meu si sa lupt in fiecare zi cu speranta ca si astazi am reusit sa sterg defectele  de pe partea intunecata a personalitatii mele.
          Construiesc in fiecare zi...sunt un inginer al propriei mele vieti. In fiecare zi mai pun o caramida la constructia   cu baza solida, mai daram un  gram de copilarie, mai zugravesc caracterul,mai bat un cui in egoism.Fiecare zi in care ma trezesc,e o noua zi cand imi pot pune casca de constructor in cap si plec pe santierul numit viata.
           Sunt rece....pentru a lupta cu caracterul meu si pentru a recrea si a construi ceva frumos trebuie sa fiu zgarcit.Zgarcit cu orice persoana,Zgarcit cu sentimente,Zgarcit cu zambete.Doar asa pot pune caramida langa caramida,zid cu zid, pentru a fi mai bun si a evolua.Trebue sa ma cert cu propria persoana,trebuia mai demult insa am fost naiv.

           MI-am cusut libertatea cu ata neagra o sa imi cos si sufletul.