ceva in seara asta m-a intristat......m-a facut sa simt ca lumea nu e corecta... in plm... cum poate o epava de om care doreste sa controlez totul sa ajunga sa ma controleze pe mine..... un om cu caracterul ala infect nu poate sa ma puna jos.... voi lupta pana cand in sfarsit o sa fiu acolo unde imi doresc voi lupta pana la capatul lumii si inapoi... o persoana care in curand nu o sa mai fie la putere si atunci o sa vada cat de iubita este....of of of creato de abia astept.... nu o sa ma las jucat ca o marioneta in mana unei persoane care imi displace... doar rabdarea mea e adversarul meu principal rabdarea si simtul corectitudinii.... dar o sa inving.... acum ma cuprinde tristetea si singuratatea....in fond nimeni nu stie ce e in sufletul meu nimeni nu isi doreste lucrul asta..... e ok.....intotdeauna o sa fie asa.....
Poți să-i dorești cu adevărat binele cuiva pe care l-ai iubit?
.png)
Este o întrebare care s-a născut de curând: Poți să-i dorești sincer binele cuiva, să-i oferi sfaturi curate și intenții bune, dacă acea persoană a fost, cândva, iubirea ta? Cred că da — dar cu o condiție esențială: să te fi împăcat tu cu povestea. Nu cu persoana, nu cu finalul, ci cu ceea ce a fost în tine și cu ce a rămas. Când nu mai ai nimic de demonstrat, nici ție, nici ei, atunci binele pe care îl dorești este pur. E o binecuvântare lipsită de greutate. Nu vine cu speranța unei întoarceri, nici cu dorința de a „arăta” ceva. E doar un „Să fii bine, om frumos”, spus cu inima liniștită. Sau poate că și acel „bine” pe care i-l dorești nu e în totalitate pur... Poate că, fără să vrei, în el mai pulsează o fărâmă din ce a fost cândva. O amintire, o scenă, un „dacă” nerostit. Poate că și bunătatea ta, deși sinceră, mai poartă în ea o nuanță din ceea ce a însemnat acea persoană pentru tine la un moment dat. Pentru...
Comentarii