Sunt obosit pshic in momentul acesta. Pe langa faptul ca ma deranjeaza miscarea dezordonata din jurul meu , cel mai mult ma deranjeaza disponibilitatea mea de a ajuta ....Dak nu eram asa de saritor pentru orice rahat probabil acum nu eram asa de obosit.... cum e sa ii spui unei persoane de vreo 3 ori lucruri simple si sa nu inteleaga..... incerc sa imi pastrez calmul si optimismul, incerc sa ma refugiez in Neverland... insa chiar si Neverlandul este departe de mine...Imi vine sa urlu...De fapt urlu dar nu ma aude nimeni... Toata fiinta mea urla din rasputeri dar nu ma aude nimeni.... si e trist...orice zgomot din acest loc a ajuns sa imi zgarie urechea, a ajuns sa ma apese...sper sa fie doar o stare de moment.... nu vreau sa fiu asa....vreau .......vreau multe.... dar intai vreau sa ma asculte cineva...... ANYBODY IS AVAILABLE???
My silence, my words
My silence.... my words Cuvintele mele sunt un accesoriu esential al tinutei purtate in perioadele de singuratate pe care le simt deseori. Cu tratamentul ajuns la doza maxima suportata de falsitate , superficialitate si prostie , ma refugiez in spatele mastii care exprima indiferenta, plictiseala, in acelasi timp sperand ca cineva sa arunce un strop de speranta, strop care imi poate potoli setea in pustiul asta de suflete. Am terminat de mult cu autoflagerarea mea ca persoana , cu gasirea unor potentiale explicatii la nonconformismul meu si la repulsivitatea pe care o resimt atunci cand dau ochii cu idiotenia exprimata cras. Timpul trece greu atunci cand actiunile sunt repetitive, cand apare monotonia... incerc sa imi pacalesc sufletul si mintea cu exercitii de motivare personala ....sunt momente in care mi se pare ca pierd un pic mai mult notiunea timpului. Simt nevoia de a ma simti iubit ,chiar si de cineva incapabil sa inteleaga o mica parte din m...
Comentarii