About life....

Este o întrebare care s-a născut de curând:  Poți să-i dorești sincer binele cuiva, să-i oferi sfaturi curate și intenții bune, dacă acea persoană a fost, cândva, iubirea ta?        Cred că da — dar cu o condiție esențială: să te fi împăcat tu cu povestea. Nu cu persoana, nu cu finalul, ci cu ceea ce a fost în tine și cu ce a rămas. Când nu mai ai nimic de demonstrat, nici ție, nici ei, atunci binele pe care îl dorești este pur. E o binecuvântare lipsită de greutate. Nu vine cu speranța unei întoarceri, nici cu dorința de a „arăta” ceva. E doar un „Să fii bine, om frumos”, spus cu inima liniștită.         Sau poate că și acel „bine” pe care i-l dorești nu e în totalitate pur... Poate că, fără să vrei, în el mai pulsează o fărâmă din ce a fost cândva. O amintire, o scenă, un „dacă” nerostit. Poate că și bunătatea ta, deși sinceră, mai poartă în ea o nuanță din ceea ce a însemnat acea persoană pentru tine la un moment dat.  Pentru...

Sunt zile când mă gândesc la tine....la cea din trecut.... azi nu știu cine ești ,cum nici tu nu știi cine am devenit. Rămân în amintirea mea toate acele clipe petrecute cu tine și știu că a fost ceva unic. Cumva în timpul ăsta am căutat să îmi răspund mie la unele dileme legate de relația noastră ... și pe măsura trecerii timpului , intâmplările, faptele, viața în sine mi-a oferit răspunsuri... am ajuns la concluzia că sunt acolo unde am vrut să fiu, că toate deciizile luate au fost unele bune. Și eu cred că tu simți la fel .

My silence.... my words Cuvintele mele sunt un accesoriu esential al tinutei purtate in perioadele de singuratate pe care le simt deseori. Cu tratamentul ajuns la  doza maxima  suportata de falsitate , superficialitate si prostie , ma refugiez in spatele mastii care exprima indiferenta, plictiseala, in acelasi timp sperand ca cineva sa arunce un strop de speranta, strop care imi poate potoli setea in pustiul asta de suflete. Am terminat de mult cu autoflagerarea mea ca persoana , cu gasirea unor potentiale explicatii la nonconformismul meu si la repulsivitatea pe care o resimt atunci cand  dau ochii cu idiotenia exprimata cras. Timpul trece greu  atunci cand actiunile sunt repetitive, cand apare monotonia... incerc sa imi pacalesc sufletul si mintea cu exercitii de motivare personala ....sunt momente in care  mi se pare ca pierd un pic mai mult notiunea timpului. Simt nevoia de a ma simti iubit ,chiar si de cineva incapabil sa inteleaga o mica parte din m...

        Plutind undeva ... intre cele 2 lumi in care imi duc existenta: una dintre ele este realitatea care uneori imi da aspre lectii despre viata iar cea de-a doua , lumea mea, lumea in care sper ca voi trai la un moment dat , lumea pe care doresc sa o creez in jurul meu, plina de optimism , civilizatie ,bun simt , onoare si cinste, inconjurat de oameni calzi ca painea abia scoasa din cuptor , oameni avand in privire  aroma diminetii de vara ...         Ghidat de principii, peste care pun in fiecare zi un strat de cunostiinte si intelepciune... ma simt dator vietii asteia sa traiesc, trezindu-ma in fiecare zi manat de dorinta si curiozitatea sa descopar sensuri ascunse,carari nebatute de gandurile mele,  batai nestiute de inima , vibratii misterioase ce reusesc sa imi atinga sufletul. Traim intr-o lume unde oamenii sunt precum planetele dintr-un sistem solar : multe dintre ele  sunt lipsite de viata , medii ostile in care nici ...

Studiem Viata pentru a stii ce este Dragostea sau studiem Dragostea pentru a deslusi Viata? O intrebare rasarita intre 2 momente , 2 randuri de sentimente diametral opuse .. unul dintre ele are legatura cu viata  in sine si celealat are legatura cu jocul dragostei. Oricum ai vrea sa iei aceasta intrebare, cand incerci sa oferi un raspuns, cand te gandesti la unul , e imposibil sa nu observi similaritatile celor 2 concepte. Dragostea si viata se aseamana, si din punctul meu de vedere exista o linie subtire care desparte aceste 2 concepte. Deci sa incepem : Viata este un eveniment  aparut absolut intamplator in istoria Terrei,primele forme de viata constand in organisme unicelulare, intr-un trecut foarte indepartat si negru al Terrei ,cand inca nu exista conceptul de atmosfera . Aceste organisme uniceluare aveau o structura foarte simpla si au ajutat la crearea atmosferei  prin eliberarea oxigenului, o substanta nociva care devine treptat indispensabi...

La intersectia dintre 2 priviri....se naste un intreg univers plin de simtiri O masa,  o canapea , 2 personaje ... Suntem oameni ... si deci ne place sa ne jucam...unora mai putin altora mai mult! E destul de greu sa  descriu in cuvinte senzatiile pe care le traiesti atunci cand te joci , intr-un mod provocator, sexual ,folosindu-te de cuvinte, flirtand cu cineva care iti intelege limbajul si ii place la randul ei jocul .  Femeile nu reprezinta sexul slab atunci cand vine vorba de flirt ... dimpotriva! Ele sunt perfect constiente de toate atuurile pe care le poseda , si se folosesc de ele din plin  in acest joc. “ Se aseaza langa mine... ma intreaba intr-un mod relativ daca poate sa stea . Nici nu asteapta un raspuns ca ii si simt aroma calda a parfumului ei cum  se indreapta   spre  interiorul  pervers al imaginatiei mele  . The game is on !  imi ridic privirea si ma uit fix in ochii ei ...  acorduri ve...

Niciodata…. Un cuvant inventat pentru a exprima neputinta,un cuvant prin care destinul iti sopteste ca intotdeauna are puterea sa invinga,sa fie cu un pas inaintea ta. Niciodata… nu se intampla un lucru daca acel lucru nu este destinat sa se intample. Regula aspra de baza ne face de fiecare data sa ne simtim inferiori sansei ,sortii, puterii si ambitiei noastre.Ne jucam cartile la jocul numit viata, insa cateodata ne trezim la masa gresita… jucand blackjack la o masa de poker!?! Am o predispozitie sa aleg cele mai dificile si complexe persoane, cu trairi si drame aproape colosale… Am senzatia ca inteligenta e direct proportionala cu nefericirea…Aleg astfel de persoane pentru ca altfel… nu as mai fi eu,  nu m-as mai simti autentic. Niciodata   nu intalnesc persoane care in interiorul universului lor e roz … o campie nesfarsita, plina cu maci , soare si  usi deschise. Ajung la concluzia ca poate nici nu exista, totul e doar un mit fabricat de cativa neuroni de-ai m...

Motto : Candva te indragostesti …. Si cateodata  nu totul merge bine .Diferenta dintre candva si cateodata este data de alegerile pe care fiecare dintre noi le facem. Cateodata “candva” nu exista, la fel cum cateodata “ cateodata” …. Am ales… Am ales indiferenta in locul pierderii respectului de sine M-am ales pe mine  deoarece tu nu mai erai… Am  ales tacerea , deoarece cuvintele mele erau mute Am ales sa cred in principii si in valori candva prezente Am ales sa fiu “eu” cand  “noi” a devenit o strada cu sens unic ,nepietruita Am ales sa fiu “totul care trece”, tu fiind “totul care ramane” Am ales...

Ante scriptum: Fara reguli ... asa e bine sa scrii. Nu iti asterni viata in cuvinte, pe hartie doar ca cineva sa vina sa iti spuna ca ii lipseste inceputul, diacritice sau mai stiu eu ce ... cum ar fi sa simti in diacritice?! In cele mai multe cazuri tocmai insiruirea astea de idei  neavand o logica reprezinta  exact starea ta. Si e bine atat timp cat stii ca navighezi in ape tulburi  doar pentru a ajunge undeva . Ascult de cele mai multe ori voci ... sau suflete. Si pe cele mai multe nu le inteleg ...Imi sunt necunoscute caile sau limbajul lor colorat, dramele, bucuriile sau experientele dobandite in urma scrijelirii lor cotidiene. Da, nu stiti ca sufletele se scriu? La fel cum se scriu discurile de vinil. In fiecare zi , in fiecare secunda, cu fiecare gand sau experienta avuta .....................................................  Se mai adauga o nota in cantecul vietii ... se zgarie sufletul , cu rani adanci sau deopotriva rani superficiale , in...

I n haine de otravă ,iubirea se arată Palidă și trecută îmi spune hotărâtă: -           O să te îngrop străine, adânc Departe de mine ,departe de lume, Departe de timp și de rațiune O să m-ascund de tine. In adierea acră a vântului de mâine. O să mă duc la mare, In apa cea sarată , O să mă pierd de tine. In briza și în apă n-am să mă pot abține Să  nu-ți spun numele ... străine. O să imi îngrop iubirea în ultimul apus și vise și săruturi  și nopțile,pacate și știu că o să rămână  mereu ceva de spus atât timp cât inima-mi va bate. Nisipul  ars, brăzdat, de spuma caldă și sărată Imi desenează talpa  ce apoi dispare Privirea mea și mâna conjurată In lipsa ta,  îi crispare. Străine, vreau să uiți de mine Asa cum eu vreau să mă spăl de tine In mare orice păcat dispare Dar  rămân cu : “Rămâi..... Iubire!”

Da, as vrea sa stiu ! Stiu ca poate ma crezi nebun sau poate crezi ca ascund ceva dar... as vrea sa stiu un secret,ceva intim  ce nu l-ai mai spus nimanui. Ceva ce pastrezi cu sfintenie in adancul sufletului,ceva ce te defineste,ceva ce ti s-a intimplat in viata si l-ai tatuat cu mandrie sau deopotriva cu durere ,ceva ce nu mai poti schimba astazi ... Ceva! zi-mi lucrul asta si jur ca stilul meu curios, bagacios ce pe multi ii deranjeaza o sa isi ia o pauza si cel putin din partea ta o sa fie uimit! Dar spune-mi acum , spune-mi sincer ,uitandu-te in ochii mei.... Da ,sunt curios ,asa am fost intotdeauna si niciodata nu m-am abtinut de la lucrul asta.Cateodata mi-am luat-o urat de tot din cauza  asta , dar nu m-am oprit ...si nici nu am de gand vreodata. E ceva specific mie, "a stii totul" de la cele mai marunte lucruri ,gen ce ai mancat azi dimineata, pana la cele mai adanci si poate cele mai dureroase.Adevarul e ca vreau sa cunosc oamenii din jurul meu,vreau sa fiu surpr...

          Adevarul  e ca luptele nu ai cum sa le porti la infinit… luptele nu aduc niciodata ceva bun, intotdeauna  ele aduc suferinta.Tanar fiind ,imbraci haina kaki si iti asumi responsabilitatea sa  te aperi sau dimpotriva sa ataci, din diferite motive. Si apelezi la arme ,ambitie si orgoliu prostesc pentru a-ti apara fiecare petic de suflet si idee pe care o respiri prin porii circumvolutiunilor tale. Porti un razboi cu cel/cei de langa tine, doar pentru a-ti demonstra tie si a –I face pe ceilalti sa mearga pe calea ta. Mi se pare uman sa incerci asta atunci cand tii la cineva .Am citit zeci de articole si carti despre dragostea adevarata, caci despre ea e vorba si cum ar trebui sa fie definita… sunt cuvinte frumoase, insa realitatea e un calau strasnic, cu fata descoperita, si cu fiecare lucru care ti se intimpla sau pe care il auzi de la prietenii tai, ucide rand cu rand ,cuvant cu cuvant , litera cu litera definitia acestor filozofi ce vor...

“Imaginaţia este singura armă în războiul împotriva realităţii” -Jules de Gaultier               In primul rand trebuie sa fii pur…. Un suflet nu se poate plamadi din ceva meschin, dintr-o minciuna, interes sau ceva pacatos… Se framanta delicat , amestecandu-se  pentru cel putin 2 ani. Ingredientul esential si secret din care este plamadit un suflet  este Iubirea. Nu orice fel de iubire… iubirea aia sincera, nevinovata precum primii stropi de roua ce cad pe petalele de trandafirii dimineata…in dozaj cat mai mare pentru a-I da o aroma specifica, aroma ce rivalizeaza cu nectarul zeilor,aroma de om bun… Se amesteca.              Apoi ,urmeaza Daruirea. Acesta e un ingredient la fel de important precum iubirea.Fara daruire, sufletul nu poate exista, el fiind pierdut pentru totdeauna in realitatea care de multe ori ucide… Se amesteca.              Peste continut se toarna...

              Intotdeauna,oricat de multe cuvinte ne-am fi spus,in toate modurile posibile si imposibile,o sa existe ,intotdeuna, senzatia ca ca nu ne-am spus suficient, ca am mai uitat ceva,ceva care o sa conteze in ecuatia dintre noi...Ecuatie, in care vesnic o sa ramana o necunoscuta...               Am lasat timpul sa aseze lucrurile nerezolvate si chiar si timpul nu a reusit sa indulceasca amarul pe care il simt atunci cand ma gindesc la ea ,la ultimele clipe petrecute in compania ei.E o naluca ce continua sa imi provoace cele mai profunde simturi si sentimente din corpul meu. De mult am renuntat sa mai imi pun intrebari existentiale despre mine si ea, stiind ca nici un raspuns nu este plauzibil si ca ceva inexplicabil se intimpla atunci cand pur si simplu aud numele ei.  Am lasat iarba tacerii sa creasca intre noi pentru ca nu mai puteam ....ma simteam sfirsit de puteri, obosit sa mai incerc sa lupt pentr...

Si  acum la inceputul unei noi zile din vietile noastre evocam pe acei  dintre noi care au daruit totul fara ca noi sa stim ca toata bucuria si buna dispozitie ,fara ca noi sa stim ca toate zambetele si toata bucuria ne-a fost daruita de acolo, din strafundul sufletelor , doar pentru noi…. Pentru a ne simti liberi,mai bucurosi si mai fericiti ca acele persoane exista in viata noastra . De cate ori nu v-a pasat de nimic altceva decat  de fericirea celor din jurul vostru fie ca a fost vorba de prieteni dragi ,de familie sau de cel/cea care v-a cucerit sufletul vostru . Astazi propun ca acele persoane care v-a daruit ceva special in viata voastra fara sa ceara absolut nimic sa fie sarbatorite….merita si ele cel putin o zi din an asa cum si femeile si barbatii, mai nou au privilegiul acesta. Nu o spun ca pe un atac al zilelor care tocmai au trecut,ci ca pe un fapt pe care tindem sa il uitam astazi. Si de ce nu ar fi importante aceste persoane? Eu sincer nu gasesc un motiv pl...

Azi imi iau o mica pauza de la rutina zilnica cu care ma confrunt de ceva vreme...doar ca sa mai scriu o parte din lucrurile care ma intereseaza, care le descopar si le asez cu meticulozitate in incaperea mintii si a sufletului.  Marturisesc ca modul cel mai frumos si mai corect in care te poti indragosti de cineva este de la Interior spre Exterior. Asa trebuie, pentru a trai cele mai intense sentimente,pentru a te simti implinit si pentru a darui cat mai mult din ceea ce esti celuilalt.In scurta mea viata pot spune ca am iubit o singura data, pana acum.Am fost cu multe femei ,din punct de vedere relational sau fizic...insa niciodata nu am iubit.O singura data am avut curajul si tupeul sa las pe cineva sa  ma cunoasca, sa porneasca din interiorul meu, si am avut placerea sa cunosc dragostea asa cum trebuie sa fie pentru fiecare dintre noi, curata ,sincera.Tot din cauza ei am suferit  cum nu credeam ca o sa sufar in viata mea. Am cunoscut dezamagirea care mi-a las...

          Stau pe trotuarul din fata pensiunii... astept ceva.Am impresia ca lucrul acela l-am pierdut, si am dreptate ...nu-i nimic,nu-i nimic imi spun, il astept pe urmatorul. Si nu dupa mult timp aflat pe un scaun, ii permit fiecarui neuron sa nasca o idee , sa o hranesca ,urmand ca eu , judecatorul suprem sa imi aleg ideea castigatoare. Liniste in mine exista, nu stiu daca este aparenta, calm de dinainte de furtuna sau doar inceputul frumos a unei perioade noi, plina de satisfactii.Pur si simplu nu stiu... mi-e si frica dar am puterea sa vad si peste frica... sa imi constientizez frica si s-o tin in friu.Altfel, daca as sta in zona mea de confort stiu ca as regreta ,mai devreme sau mai tirziu si din cate se pare, nu ma mai multumesc cu regretele si cu bula mea invechita.Regretele nu imi mai sunt hrana pentru un posibil "Ce ar fi fost daca...".Nu mai am timp pentru intrebarea asta, si sincer nu vreau sa mai mi-o pun. Pur si simplu in ultima perioada am invata...

In sfirsit.... ma bucur de crudul si greul confort al camerei mele. - Bine ai revenit, straine... e timpul sa reluam relatia noastra de atacator- victima Nu mi-a fost dor de tine incerc sa ii spun...apesi prea mult pe umerii  mei si reusesti cumva sa te strecori in gindurile mele murdarindu-le cu temeri si tristete.Weekendul asta am reusit sa traiesc...ii raspund,cu zambetul pe buze... dupa o lunga perioada de timp in care mi-ai fost iubita ,te-am inselat... te-am inselat cu toate persoanele pe care le-am cunoscut si cu toate amintirile pe care le-am creat.Am aruncat cu mine in stinga si in  dreapta, am aruncat in fiecare persoana care mi-a intins mana si m-a atins. Simteam nevoia sa respir viata, sa uit ca existi... - Dar ce s-a intimplat cu noi...? ne intelegeam atit de bine odata... odata eram oaza ta de liniste.Ce bine ma simteam cand imi spuneai lucruri atit de dulci! -Incearca sa intelegi ca m-am schimbat, nu mai sunt la fel nu mai vreau sa stau in confortul pe care ...

             Castigi atunci cand nu mai ai ce pierde.... asta e o concluzie la care am ajuns de-a lungul unui chinuitor proces mental plin de lucruri triste, dezamagiri, depresie... fiecare experienta trebuie sa te duca intr-un loc, punct cand rationalul si mentalul are puterea sa treaca peste toate trairile pe care le-ai putea avea la un moment dat.De multe ori in prima faza nu stii de ce suferi, de ce te simti rau ,de unde porneste toata greutatea  care iti apasa sufletul si reactia ta la depresie este aceea de a gasi orice mijloc de a uita sau macar  a o ineca cu orice altceva.Gresit... De fiecare data senzatia aceea revine mai puternica, si nu dispare atit timp cat nu o rezolvi. Imagineaza-ti depresia prin care treci ca cel mai mare bataus din cartier...care te loveste in fiecare zi si langa tine ai intotdeauna arme prin care poti contracara, numai ca a doua zi se intimpla la fel si indiferent ce arme ai folosi tot nu ai avea cum sa il r...

 M-a cuprins inspiratia si dorul de a scrie....Aproape in fiecare zi gandul meu ratacitor poposeste si in gara     ABOUT LIFE  dar de fiecare data renunta ,impins parca de  o fantoma catre adancurile gindurilor mele, unde se pierde un timp, dupa aceea renaste din propria cenusa ,si revine sa bantuie linistea aparenta.Chiar daca s-au intimplat multe de la ultima postare, parca curajul ala nebun de a spune lucrurilor pe nume si inspiratia de a-mi alege cuvintele, unul cate unul din sertarasele mintii nu mai este la fel ca la inceputul anului. Un singur cuvint imi vine in cap: MATURIZARE. Oare asta e ceea ce m-a impiedicat sa scriu sau de fapt e doar o lipsa acuta de subiecte? Asta e o intrebare buna la care trebuie sa imi gasesc singur  raspunsuri... la fel de bune...     In multe dintre postarile mele am pendulat intre iubire si dezvoltare personala, lucruri interesante care mi s-au intimplat si mie si care m-au ajutat sa mai descopar inca in g...