About life....

Azi este o zi speciala...azi este ziua de nastere a fiintei care mi-a dat viata,care m-a invatat primele cuvinte,care a avut grija de mine cand am fost bolnav,care m-a certat atunci cand trebuia,care a facut omul care sunt azi,cu bune cu rele...Azi este ziua mamei mele!!! Cat omul este langa noi cred ca nu apreciem prea mult cat de mult inseamna si cat de mult reprezinta acea persoana in viata noastra.Numai in momentul in care l-am pierdut sau este departe,atunci vezi lucrurile cu alti ochi,atunci iti dai seama ca de fapt fiinta aia este ceva mai mult decat o voce, decat o privire, decat o cunostiinta..atunci iti dai seama ca ea face parte din sufletul tau,este acolo si reprezinta o parte din ceea ce esti tu,pentru ca orice ar fi am invatat cate un lucru de la fiecare om cu care am intrat in contact. Azi sunt aproape de persoana care mi-a daruit viata,prima mangaiere si care mi-a daruit atat de multe si face in continuare,neavand nici o pretentie,nici o cerinta.Oare ce te face un om

Pe culmi de caldura                     Cand parca ai vrea sa simti Si in mirosul inecator al verii         O dulce voce ce o stiai Ce dulce imi suna un vers             Cu ochii inchisi,cu buze fierbinti Al unui poet ratacit                       Dar nu e aici De soarta patimasa                      Nu mai e... Incearca regasirea                        Unde ti-ai pierdut   Incearca inaltarea                         Inima sufletului Incearca sa apuna                        Tu sa imi spui... Ca in neant sa rasara Si e strain de lume Si iubirea-i gust amar El poarta-n gest povara Si uita ca  Ascunsa,Chiar si un suflet Are o inima Si-n inima-i iubirea Iubirea pentru o clipa Sau pentru o imbratisare Sau poate astea-s vise De om nebun si fraier Dar ce este iubirea Daca nu-i si nebunie Si dor,suspin si clipe Si zambete si lacrimi Dar toate parca trec Cand uiti ce e iubirea

M-am oprit din lucru pentru ca trebuia sa imi astern gandurile ce ma framanta,ganduri mai mult sau mai putin frumoase,ganduri adanci,framantari de zi cu zi. In ceea ce sunt intotdeauna am fost naiv si sunt.Sunt naiv pentru ca nu vad anumite lucruri clare care se deruleaza in fata mea,sunt naiv pentru ca sunt optimist si spun:"Lasa ca maine poate va fi mai bine"traind cu speranta ca totul se va schimba in bine,sunt naiv pentru simplul fapt deoarece crezand in anumite lucruri care pentru mine inseamna ceva denot superficialitate si incapatanare,sunt naiv pentru ca visez la o lume mai  buna o lume mai cinstita si o lume in care iubirea este lucrul primordial,sunt naiv pentru ca imi pasa de anumite persoane si ma gandesc la ele...sunt naiv.Nu mi-e frica de naivitatea pe care o am si pe care o arat,este ceva din personalitatea mea si mi se pare umana,bineinteles nu dusa la extreme.Lucrul cel mai naspa e ca pentru unele persoane faptul ca esti optimist si ca poti visa la lucruri f

se pare ca a fost vb de un sentiment prevestitor.. s-a intamplat un accident in care au fost implicati niste persoane apropiate... la doar o ora dupa ce am postat...acum stiu ce e....:(

Un vis nebun?poate....insa nimeni nu spune ca un vis costa ceva si speranta poate fi efemera.De fapt nici un mare filozof nu spune ca nu poti visa si in plus chiar daca ar spune nu cred ca ar trebui ascultat.Pana la urma stie el prin ce trecem noi in fiecare zi,fiecare ceas,stie el ce tip de persoana suntem,ca sa ne spuna ca nu putem visa si ca speranta nu exista?nu stie nimeni..nici macar cea ma apropiata speranta Eu am un vis... un vis nebun...un vis de copil...un vis plin de speranta....VISEZ SA FIU FERICIT!!Visez ca fiecare clipa din viata mea sa fie plina de zambete si plina de lucruri frumoase si chiar daca nu e asa imi doresc sa existe cineva langa mine care prin simpla sa prezenta sa alunge tot ce este negru in viata  prin zambet,o privire calda si cuvinte dulci.Stiu poate visez prea mult...in fine. AStazi sunt melancolic... un melancolic care se indreapta spre tristete... nu stiu exact motivul pentru care sunt insa totul mi se pare trist,parca prea gol de speranta,prea gol d

Viata  e o carte deschisa celui care va dori sa o citeasca.STau si ma gandesc prin cate am trecut pana acum,toate intamplarile si experientele mele,cum viata si deciziile mele au facut posibil ceea ce sunt acum,ceea ce am devenit.De multe ori mi-a dat palme mai mult sau mai putin grele,de multe ori am fost in varful muntelui,urmand apoi sa imi pierd echilibrul si sa cad in prapastie.In toti ani astia pot spune ca am invatat multe lucruri,am cunoscut oameni,mi-am dat seama de multe lucruri,mi-am dat seama cat de putine stiu...Sunt dependent de comunicare,sunt dependent de prieteni, sunt dependent de oameni in  jurul meu,oameni pe care sa stiu ca ma pot baza si la un party si la o inmormantare.In schimb nu le pot cere sa se schimbe dupa bunul meu plac,ei sunt asa cum sunt ei si chiar daca de multe ori m-au enervat si m-am certat cu ei si chiar daca nu sunt oameni perfecti cu care eu sa pot discuta cele mai profunde ganduri ale mele... sunt totusi prieteni mei si nu o sa ii dau pentru nim

Astazi am resimtit  un vechi vis de al meu.... Un vis care probabil nu  o sa ma lase niciodata in pace,un vis care nu stiu daca o fi bun,nu stiu daca este normal pentru cineva de varsta mea,nu stiu de ce il simt ,dar il simt de fiecare data cand vad ceva reprezentativ. Astazi am fost plecat mai toata ziua de acasa.. nu stiu in ultima vreme imi vine normal sa fac lucrul asta ,imi vine normal sa plec in lumea larga si pur si simplu nu imi vine sa cred ca la un moment dat nu o sa mai simt nici macar un pic dorul de acasa.Probabil timpul petrecut intre cei 4 pereti de-a lungul saptamanii,monotonia de la job si monotonia de acasa ma indeamna sa fac lucrul asta.Chestia este ca din ce in ce mi se pare normal sa plec de acasa,sa las totul in urma si sa privesc mai departe.Oare asta inseamna ceva? Eram astazi plecat de la prinz de acasa, se apropia de seara,eram la un suc,eram prins intr-o discutie, o discutie mult prea superficiala,cand deodata atentia imi este abatuta de ceva minunat dupa

Salut!   Astazi eram in pana de idei...multe s-au intamplat cu mine in zilele astea,am avut o gramada de ganduri care imi circulau cu o viteza ametitoare prin cap...unele sunt bune,altele nu.Pentru mine saptamana asta a fost una incarcata, cu decizii de luat si multe lucruri de care nu eram constient....   Vorbind la telefon cu o persoana speciala si spunandu-i ca am nevoie de ceva care sa ma rapeasca un pic din furtuna gandurilor mele,ea mi-a sugerat sa ma gandesc la un lucru,o anumita tema pe care  sa incerc sa o tratez ,sa incerc sa il trec prin firul gandirii mele.   Asa ca concentrat,dupa o binemeritata portie de natura bruta,vin oarecum incarcat pentru a ma putea gandi la acest lucru:Care este diferenta intre viata la tara si viata de la oras?comparatii,asemanari deosebiri,calitati si defecte....   O sa incerc sa fiu cat mai obiectiv si sa reliefez cat mai multe lucruri pentru a putea da un raspuns final.   Si astfel incep spunand ca indiferent unde stai, fie ca stai la tara

    Cat de importanta e comunicarea pentru fiecare din noi?   Cred ca fiecare are pareri impartite despre lucrul asta     Stiu un singur lucru sigur... pentru mine are o importanta majora faptul ca pot comunica,cu fiecare persoana si nu doar prin cuvinte.Exista fel si fel de comunicari:prin gesturi, mimica a fetei,prin sentimente,printr-o singura privire sau o simpla atingere,printr-o pozitie a corpului,exista chiar si comunicare extra-senzoriala,telepatie, dar nu vreau sa deviez de la subiect si s-o iau pe alte carari ,carari stiintifice    Chestia ca partea cu comunicarea este foarte importanta pentru fiecare persoana este foarte importanta pentru fiecare persoana si am impresia c mai nou lumea se invarte acestui lucru,desi o face un pic gresit.Seaxeaza pe o comunicare virtuala,gen facebook sau messenger,pentru ca efoarte comod sa stai in fotoliul sau pe scaunul ergonomic de acasa sau de la birou,cu cafeluta langa tine si sa comunici cu cineva care se afla poate foarte aproape de t

Am ajuns Prieten cu Iubirea vietii mele de pana acum!!!Stiu ca suna ciudat,chiar si mie mi se pare ciudat insa asa este.In viata mea tulbure de acum,cand pe langa iminentele evenimente electorale care transforma oameni in niste animale si le intuneca mintile si vizitele tot mai dese la spitale si cabinete ale familiei mele,evenimentele din strict viata mea personala si sentimentala m-au dat un pic peste cap.Am realizat multe lucruri si am tras multe concluzii in ultimele zile,concluzii ce ma fac cu un pas mai aproape de maturitate.Fiind doar prieten cu persoana care pentru mine inseamna foarte mult poate pentru altii inseamna un pas inapoi.Asa credeam si eu...ca de obicei mintea mea clocea scenarii si scenarii,care erau sumbre pentru ceea ce simteam.Linistea insa mi-a fost daruita de o sngura privire,un suras si o voce.Toate astea sunt ale ei.Ma iubeste.Acum toate lucrurile imi sunt clare,si sunt foarte linistit.Am vorbit de foarte multe ori despre decizii si felul in care ele iti infl

Promit  de azi încolo să nu mai las lucrurile până în ultima clipă.am realizat că mă sabotez singur singurel.promit că mă voi strădui să fac toate lucrurile la timpul lor.,promit să muncesc mai mult

Da... m-am schimbat!In seara asta am realizat asta din plin.Sunt un alt om,am crescut,am evoluat m-am maturizat.Am apucat sa vad cum eram eu acum un an,naiv si plin de sperante desarte.Ideea este ca imi place cum am evoluat sunt mult mai realist, gandesc intr-un alt mod decat o faceam acum un an.Acum indraznesc sa imi pun intrebari,indraznesc sa gandesc si vad oarecum din afara situatia.E un mod nou de gandire pentru mine si sunt bucuros, bucuros ca evoluez, simt lucrul asta in caracterul si personalitatea mea si nu pot decat sa ma bucur pentru ca am trecut granita si acum aflindu-ma pe un teritoriu nou,virgin, am atatea de descoperit.E o senzatie noua pentru mine.Insa nu pot sa spun ca a venit in cel mai bun moment.Este un moment prin care trec toti,un moment de identificare,de recunoastere a ta.

Afara ploua linistit......ce atmosfera racoritoare dupa o zi torida,grabita.Parca ploaia vrea sa stearga urmele pasilor mei grabiti prin micul oras,acel sentiment de lupta cu realitatea,decizii,pe care le-am luat azi si care m-au purtat pe o cale intortocheata,insa nu imi pasa in sfarsit sunt in oaza mea de liniste,bucurandu-ma de putina liniste si de putinele sunete care alcatuiesc  o melodie cu versuri dulci,imi relaxeaza mintea,imi poarta gandurile undeva departe,in neant,fara vreun scop,fara vreo tinta.Am ajuns la un moment dat azi sa simt ca hainele erau precum niste lanturi ,ma stringeau,nu stiu, ma simteam inconfortabil si primul meu gest atunci cand am ajuns acasa a fost sa imi dau jos toate acele "lucruri"care erau incofortabile,si brusc am simtit racoare din nou,m-am simtit liber. Puteti sa imi spuneti cum vreti,dar aici in oaza mea de liniste sau in inchisoarea mintii mele sper la ce e mai bun pentru maine.Este speranta chiar si in cuvintele  "fara speranta&q